luni, 29 iunie 2009

un dans prin ploaie ...

Intr-o zi de luni, putin mai groaznica decat majoritatea zilelor de luni, care ORICUM sunt groaznice, incerc sa-mi tarasc gandurile, sa le iau inapoi din ecranul monitorului unde chestiile mega groaznice si urgente palpaie din toate partiile, pentru a mai retrai ceva din momentele zilelor anterioare. De nu ar fi telefonul asta care suna ...

... revenind totusi, nu au fost multe dar au fost scurte si intense. Si s-au nimerit cumva exact pe ce aveam nevoie. Un pic de concert, un pic de deprimare si o plimbare ... de sa ti-o tot amintesti.

Am fost sambata seara la un concert. Acum sa-mi spuna si mie cineva, care sunt sansele ca:

1. dintr-o saptamana in care vremea a facut o demonstratie despre ce inseamna cu adevarat cuvantul capricios, in seara de sambata sa se faca cald nene. Da cald si fara strop de ploaie.

2. sa cante Ducu chiar in seara respectiva.

3. sa am plinul la motor pentru descarcarea de dupa.

A fost nebunie, in sensul frumos al cuvantului. Terasa era plina, oameni de toate varstele si toate natiile, cu minusurile de rigoare evident. Cred ca pitiponciilor si pisi-urilor nu le place muzica de genul ... soarta ... :).Si a cantat. Si a cantat frumos. De dragoste, despre viata, despre iubire, despre fete ... si despre soarta. Cred ca stiam si virgulele de la melodiile lui. Mi-a placut sa ma uit in jur cum in functie de melodie vedeai oameni cum fie se iau in brate, fie se imbratiseaza si danseaza ... fie pica pe ganduri. "Vestejit de-al toamnei mele frig / Nu voi mai fi tanar niciodata" i-a lasat pe multi cu ochii in aer. Foarte fain ma ...

Imi era evident din clipa in care am zis ca ma duc la concert ca nu voi pleca foarte ok-ei de acolo. Vorba aia, de prea multe ori am bocit pe versurile lui ca sa ma lase indiferent ... but hei! That's jut me!

A doua zi si mai precis ar fi duminica s-a lasat cu plimbare. Dupa ce unii si altii s-au trezit mai complicat ... m-am hotarat eu asa de dimineata, ca e o zi numai buna sa dau curs invitatiei domnului Biker-ul Lila ... Avand deplina incredere, in cuvintele auzite de nenumarate ori si mai precis fraza ... "cand EU organizez excursii, nu ploua" ... m-am echipat corespunzator, mai precis doar armura, blugii si adidasii cu aerisiri.

Dupa o scurta verificare a ceasului, m-am decis eu ca nu are nici un sens sa ma mai duc la magazin de unde era plecarea si am intins-o spre iesirea din oras unde l-am sunat si pe Puiu sa vina si el. Si unde nu am asteptat decat vre-o 50 de minute dupa trupa ... cea punctuala )))) ... dar macar m-am ales cu o pozitie faina de facut poze ... adicatelea celea de la iesirea din oras ...



Trece ceata cea voioasa ... motiv de metamorfoza la mine ... ma prefac in bateria lu Puiu si imping vre-o 50 de m la el ... dupa care fuga la motor sa ii prind. Si da-i tata ... talpa dupa ei. Pana la urma i-am prins ... i-am depasit ... si am mai prins un loc de poze ... podul de la Voiteni ...



Eeeeeeeee ... fratzica ... si de aici incepe distrugerea mitului de biker meteorolog. Pentru ca undeva pe la Berzovia au inceput sa cada doi stropi frumosi ... iar la Resita in benzinarie (Mol) sa tot fi fost vre-o 6 stropi frumosi. Nu-i nimic, nu cedam noi asa usor, stim ca viata de biker este aspra si ne hotaram. Nu mergem la Raul Alb de unde coborau niste baieti dubios de uzi ... adica sa ma scuzati ... siroiau si facem stanga imprejur sa mergem la Dognecea.




"SIGUR NU MAI PLOUA!" si urma sa facem baie. Am ajuns noi la locul de unde mai erau ... 300 de m ... DAR FIX 300 DE METRI ... dupa cum se jurau unii si altii pana la lacul cu nuferi ... si unde surpriza ... cei 6 stropi frumosi se transformasera intr-un dus in toata regula. Dar noi stim una si buna si mergem sa vedem nuferii.


Sunt faini nuferii ... dar foamea e foame si ploaia nu se mai opreste ... iar pana la Colt de rai ... mai sunt fix alti 300 de m. Sa mor eu daca va mint ... in Dognecea totul se gaseste la 300 de m!!!! Din pacate 300 de m ... suficienti pentru Puiu sa se verse intr-o curba ... avariind calutul lui alb, la care a lucrat din iarna si l-a terminat acum 3 saptamani ... :( ...


La Colt de Rai chiar e un mic coltisor de rai ... foarte frumos. Sa nu te mai saturi priviind...


S-a papat bine ... s-au facut poze ... s-au mai schimbat doua vorbe ... si s-a plecat spre casa. Norocul prostului ... scuze ... al meu ... e ca cei 6 x XXX stropi frumosi au tinut doar pana in Bocsa ... si de acolo a rasarit o urma de soare. Eeee na ... am putut face poze si pe drum ... in caz ca nu stiti ... eu sunt ala cu DIGITAL... :) ...


Acum, cand am terminat de scris am ajuns acasa si stau cu o bere ... iar drumul prin padure ... prin ploaie ... impreuna cu atatia prieteni ...

miercuri, 24 iunie 2009

povestiri din marginea drumului ...

Si din nou ... e ora 1.54. De data asta nu mai am vin. Vodca si bere. E buna si asta...

O intrebare foarte buna, am auzit in seara aceasta. "Ce il face pe om sa devina ce este?" Ma rog. In cazul celor trei care ne-am luptat cu sticlele de bere in seara asta se referea la motoare evident. Ce trebuie sa ti se intample, ca sa-ti placa asa ceva?

Nu e safe. E clar. Nu are nici un rost sa ma intru in foarte multe detalii.

Trebuie sa faci sacrificii. Clar! Bine. Asta in cazul in care nu te-ai nascut cu teancul de verzisori asigurat. Benzina e scumpa si ai nevoie de cantitati nene, cauciucurile sunt scumpe, uleiul de ruineaza, asigurarea e mai mare ca la o masina, piese etc ...

Te indeparteaza de majoritatea oameniilor. E si legat de partea cu sacrificiile. Nu mai poti sa cheltui chiar asa ca spartu pe alte cerinte ale vietii mondene. Decat o sticla de vodca in club mai bine un schimb de ulei. O iesire la munte valoreaza cat un schimb de caucioace ... Vine vara si trebuie sa pleci. Nu poti sa pleci cu foarte multi la drum. Nu sunt multi care sa alerge in acelasi ritm cu tine sau in care sa poti sa ai incredere. Nu poti duce decat maxim o persoana cu tine. Drumurile sunt frumoase cand pleci de nebun fara rezervari si hotele de 10 stele rezervate din timp si hmm ... aidepulamea cata de putina lume stiu care e dispusa la asa ceva.

Nu e comod. In orice caz nu poti sa-l compari cu o masina. Aer conditionat din parti, te scutura, te baraie, te doare curu, te prajesti si ingheti depinde de ce are chef vremea, mananci muste si nisip de te astupi.

Deci? De ce sa-ti doresti asa ceva? De ce sa alegi in locul luminii electrice lumina lunii sau a fulgerelor? De ce in locul discoteciilor sa auzi vuietul valuriilor sau a padurii cu solistii principali privighetoarea, mierla si ciocarlia? Sau in locul protectiei oferite de ziduri care sa te fereasca de rau sa fii protejat de prietenia oameniilor cu care ai plecat la drum?

Motivele, in mod sigur, sunt particulare. Sunt multe de altfel. In schimb pentru cei care aleg sa faca din asta un mod de viata, este unul singur si de altfel foarte simplu ... iar raspunsul e la fel de simplu ca si cel de la intrebarea ... de ce te indragostesti? Nu o sa-l stii niciodata inainte prietene ... trebuie doar sa faci pasul ... si atunci o sa-ti dai seama!

vineri, 19 iunie 2009

o stea cazatoare ...

nu dorm ... supriza ... stau si rumeg ca un bou la o ideie care a inceput sa ma macine de la o vreme incoace. Seara asta nu a reusit decat sa o accentueze, ca sa zic asa. Am luat-o la goana prin noapte si dupa o revedere foarte placuta cu o prea buna prietena ... am simtit nevoia sa-mi descarc, din nou, singur pe drum, anumite frustrari intr-o combinatie delicioasa de vant/viteza/vibratii/stele si racoare. Speram sa se stinga ceva ... si nu am reusit. A fost tare totusi senzatia ... dar mi-a ramas ceva ... acolo.

Incepe sa-mi fie din ce in ce mai greu sa ma intalnesc cu oricine sau sa ma apropii de cineva. Incep din ce in ce mai mult sa ma simt ca un intarziat. Nascut cativa ani prea devreme. Poate? Poate cateodata nu am fost prea atent si incep sa ma indrept inspre ce zicea prea marele maestru ... nenea ... muzica noptiilor mele de vara ... Stefan Iordache ... un trecator. Si da. El canta si in aceasta noapte, la o ora la care probabil ca ar fi trebuit sa dorm ... dar la care ... surpriza nu pot sa o fac ...

Sunt cum sunt in clipa de fata, pentru prea multele vesti si evenimente care s-au/se vor intampla in aceasta vara. Cert este ca imi dau seama ca din ce in ce mai mult cei de langa mine se schimba luand-o pe un drum absolut normal pentru o persoana normala. Poate ca exemplele din jurul meu ar trebui sa ma motiveze sa fiu altfel. Absolut sigur este, totusi, ca am fost cam cu curu in sus toata seara tot gandindu-ma la asta. Si mai ales cand stateam eu pe marginea soselei, fumand o tigara, certandu-ma cu stelele si injurand in gand la balta imensa de noroi in care am nimerit cu motoru ... si evident ... cugetand la chestii "adanci" sa le zicem asa. Si sa vezi nene, ce s-a intamplat atunci ... a trecut aproape prin fata mea o stea cazatoare ... masca am ramas.

Au fost vre-o cateva din astea in toata viata mea. Putine in orice caz. A trecut, exact prin fata mea, parca urland la mine ... "pune-ti o dorinta". Celelalte care au fost cam la fel au fost la mare ... cand mi-am dorit sa ma iubeasca si sa ne casatorim ... si mai una cand mi-am dorit sa-mi iau motor ... ete na... :) ... s-au implinit toate ...

Si mi-am pus dorinta. Mi-ar placea sa fiu "normal" sa zicem asa din punct de vedere a psihicului si emotiilor. Din pacate nu mai sunt. Mi-ar placea sa-mi placa si mie "simplu". Ar fi atat de usor. Mda. Rezulta ca dorinta de acum nu mai e atat de simpla ca cele dinainte. Dorinta e totusi cunoscuta si nu mi-o mai schimb. Mai sunt atatea sosele, mai sunt atatea intersectii, autostrazi si cestarine si hoteluri si pensiuni si loc de camping si poze pe care trebuie sa le fac ... incat ce puteam sa-mi doresc? De ce nu e simplu? Pentru ca nu e si riscul e mare ca sa raman din nou doar un trecator ... dar sper ... cred ... imi place sa-mi repet ... ca o sa ma intalnesc sigur cu urmatoarea stea ... cand probabil imi voi repeta una dintre dorinte. Care si cand? Ramane de vazut... ar fi frumos totusi sa o vad pe malul unei mari din alea ... din visul meu.

Cred, sper, am convingerea ... inpuimei ... pot sa-i spun oricum, ca ... totusi ... mai stiu pe cineva care isi doreste in aceiasi masura ca si mine ... sa vada ce este dupa urmatoarea oprire ... care va trage de accelearatie cu aceiasi ura ... si va dormi sub stele ... si va bea vin pe malul marii ... care plange dupa amintiri la fel ca mine... "simplu" nu este pentru noi ... departarea este in schimb. Cel putin pentru inca ceva timp. Dar moto ... merge tare ... sa nu uitam asta. Departe este doar pana in momentul in care incepe drumul! Si la capatul drumului vom vorbi din nou ... si ce sa mai zic? In viata toti avem stele noastre cazatoare ... si ele o sa mai cada ... urmatoarea nu o mai ratez. Cred.

Acestea fiind zise ... il las pe nenea Iordache sa mai zica de din astea de suflet ... mai pun un pahar ... si sper sa adorm si eu. Noapte buna mie! :) ...

http://www.youtube.com/watch?v=smxtuTy6BEw&feature=related

duminică, 14 iunie 2009

Un pas mai departe...

Traiesti momentul. Traiesti viata. Si asa mai din una mai din alta te mai indragostesti din cand in cand. Feeling-ul ala de inceput, ceva aparte. Fluturasi, lumea la picioarele tale, nu dormi si mai dai o fuga in miez de noapte ca sa o vezi sau sa faceti un drum impreuna. Chestie misto. Dar e oare indeajuns? Cand se transforma totul din flacara aia de inceput in modul in care iti doresti sa traiesti tot restul vietii sau ma rog o buna parte din ea de acum inainte? Pentru ca nu e asa si acum sa fim cinstiti ... te mai plictisesti din cand in cand ... :)


In momentul in care iti confirma mereu si mereu ca asa e bine, in momentul in care si cand da jos cu tine, in momentele in care te dispera efectiv ... in momentele in care te sacrifici pe tine ca sa ii fie ei bine, in momentele in care stai jos si nu-ti poti misca picioarele si mainile si singurul tau gand e ... ea.


Ahhhmm... da. Ea, te face sa traiesti. Ea, este si devine in fiecare zi mai frumoasa. Ea, iti ofera momentele de nebunie de care ai atata nevoie si in acelasi timp te lasa atat de liber sa faci ce vrei ... Ea iti ofera visele si departariile. Si nu inseala. E cinstita cu tine. O tratezi bine primesti bine inapoi. Esti magar ... s-ar putea sa ajungi in ambulanta.


Oai, da. Nu stii si nu poti sa simti nimic pentru motor pana in secunda in care o scoti acolo unde stie ea cel mai bine sa fie asa cum trebuie. Pe sosea. Sa te bata vantul, sa te arda soarele, sa manance soseaua. Atunci intre fier si om se creaza ceva. Se invata unul pe altul. Se leaga impreuna si asa ajung departe.


E frumos. E mult prea frumos, ce se intampla si ce traiesti si cum te simti si ce poti sa faci ca sa fie cuprins in cuvinte. Si mai ales de cineva ca mine care scrie doar pentru a "downloada" niste feeling-uri. Cum a fost de exemplu acest weekend. O sosea nebunie, cald, vant, miros de vara combinat cu umezela care se simtea inca de la ploile de saptamana trecuta. "Nebunie"... dar o nebunie frumoasa. Sunt cateva cuvinte pentru cateva zile si nici poze nu am prea multe ... dar ... e ceva.


Draga mea, moto ... fie ca toate drumurile noastre sa fie cel putin la fel de frumoase ca cele din weekendul asta si sa termine la fel de bine. Cu un zambet tampit pe fata mea, cu tine la garaj, cu amintiri proaspete si poze ... ce mai stanga dreapta ... ma simt in al noulea cer. Ai zice "obosit" :) ... and happy! Azi m-am indragostit din nou!


vineri, 12 iunie 2009

Poze

Nu stiu daca am mai spus-o pe aici dar mie imi place foarte mult ca anumite intamplari, anumite momente din viata sa mi le aduc aminte ca intr-un fel de poza. Stiu ca am un spatiu mai limitat de memorare si din pacate am constatat ca incep sa uit din ce in ce mai des chestii asa ca incerc sa-mi fac din fiecare chestie care vreau sa mi-o amintesc o poza mintala ... un moment photo ca sa zic asa.

Am tot copt de cateva zile la o ideie. Sa tot fie vre-o cateva saptamani ca sa fim mai precisi. Nu prea am mai scris de mult pe aici si pentru cateva motive. Cum ar fi ca nu am prea avut ce sa scriu iar in ultima vreme am prea multe de spus si de facut incat imi este foarte greu sa mi le pun in ordine pentru a le aseza intr-un mod oarecum inteligibil.

Da! E clar si limpede! A venit acasa Suzie. Asa ranita cum e, acum e acasa. Maine se repara si Kawa (sau ma rog ... daca e sa ma uit la ceas ... chiar azi). Da se apropie vacanta mare! Nu putem lipsi. Nu mai avem voie sa lipsim (adicatelea eu cu una din ele). Da se apropie schimbari! Da se implinesc planuri! Asa cum or fi ele ... se implinesc destul de multe.

Deci? What next? Daca toate lucrurile merg asa cum ar trebui ... se apropie timpul calatoriilor. Anul asta m-au saltat cele de afara pentru un motiv extrem de simplu ... lipsa finantelor oarecum determinate si de intamplariile pacii. Dar sper ca pana la anul ... sa pun la punct si la acest capitol. Si mai precis sa terminam cu datoriile ... nu dealta dar investitiile au fost deja facute ... acum trebuie platite. Cumva ... o sa le inchidem si pe astea. Ma simt atat de motivat sa le rezolv incat sunt absolut sigur ca se va intampla. Mai sunt cateva investitii totusi dar oarecum minore vs. ce a fost pana acum ... un cort ... un sac de dormit ... o saltea.

De unde aceasta motivare? Well ... am mai zis se apropie timpul calatoriilor. Sau mai bine zis este. Acum. Pentru ca daca ne aducem aminte ieri era Revelul ... si asa o sa fie si la anul si asa zboara anii in care poti sa faci. Cand ai oasele, finantele si dorinta de a face astea. Ce am facut pana acum au fost simple antrenamente. Si de ce zic asta? Are cineva ideie cate chestii sunt de vazut la o simpla aruncatura de batz de noi? Cate locuri de poveste, cate evenimente, cate posibilitati de distractie, cate peisaje de fotografiat si locuri de intalnit oameni si unde sa vezi chestii. Ma rog, sunt sigur ca sunt oamenii care le-au mai vazut inaintea mea ... dar la fel de sigur sunt ca si eu vreau.

Ca sa enumar cateva ...

- o noapte pe malul Dunarii in Budapesta. A fost una dintre cele mai frumoase serii de vara care le-am trait vreodata. Si mai vreau ...
- un weekend la Budva. Cu cortul
- o tura printr-o tara de vis ... Romania. Moldova, manastiri, Sighisoara etc.
- o tura pana in Croatia.
- o tura prin Rusia. Fascinanta tara.
- concerte? poate mai am norocul de un nou AC/DC tour ... ar fi o treaba faina...
- Grecia.
- MOTO GP in Italia si Brno
- Praga, Bratislava, Zagreb ... asta ca sa ma limitez la cateva ...
...

etc.

Acum intrebarea este ... cine mai vine? Iar cine mai vine ... trebuie sa-mi trimita o poza macar la fel de frumoasa cu cele care le am deja (vezi mai sus) ... si o pun la lista. Cu cortul/sacul de dormit/cortul/mp3-ul in urechi si casca in cap ... si moto (da moto) ... la drum ... aduce unpic si poate chiar este asa ... ca si cavalerii lumii moderne (ca sa citez un prieten) in drumul lor de initiere.

Nu vreau momentan sa ma opresc din aceste planuri. And ps: vine careva sau nu ... e egal ... plec singur fara sa ma uit o secunda in spate. Nu stiu de ce dar in seara asta ma simt din nou ca si cum ... "Cand beau din intinderi si gust din incinse izvoare / Nimic nu ma imbata mai mult decat umeda zare". Avea dreptate tatai ... "noroc cu mine ca altfel ma lua dracu" ... sau cu alte cuvinte, eu visez la asta. Daca eu nu sunt dispus sa ma duc, voi ramane doar cu un gust extrem de amar in gura cand altcineva va vorbi despre asa ceva ... si nu-i asa? Atunci cand nu poti sa faci ceva sigur dai de unu cu zambetul in jurul capului care iti spune cat de fain e ... cepanamea ... cred ca e / sau poate fi o lege de-a lu nenea Murphy.

Si daca e sa fiu cinstit ... stiu pe cineva ... care va veni ... asa-i moto?

http://www.youtube.com/watch?v=FBdVA5N1XWI

Pe cine si cate carari las in urma nu-mi pasa
Trec singur prin lume desi cateodata m-apasa
Sunt vesel chiar daca stiu bine ca drumul se infunda
Voi merge spre zare si n-are decat sa se ascunda.

Cant fara sa-mi pese ca-i cineva sa m-asculte
Imi place doar toamna cand umblu prin frunzele multe
Visez o iubire ce n-a fost si nu e
Desi tot mai rece si singur cararea ma suie.

Din carti nu raman cu nimic nu ma invata
Decat frumusetea padurilor cate-o povata
Mi-e sufletul pajiste, inima lunca si vie
Tristetile toate din lume mi-s scumpe, sa vie.

Cand beau din intinderi si gust din incinse izvoare
Nimic nu ma imbata mai mult decat umeda zare
De oameni mi-e drag cand departe de ei stiu ca unde
Si unde o mana invinsa de febra se-ascunde.

Dar nu-i nici lumina si nu-i nici durere prea aproape
De aceea m-asez langa tarmul cu vise si ape
De aceea pe cine si cate carari las in urma nu-mi pasa
Si-mi plac numai mie si numai cu florïle-n casca.

luni, 8 iunie 2009

I se vedea doar coada ... neagra ... batea soarele pe el. Nu imi venea sa cred. Nu puteam. Nu intelegeam. Si cand am ajuns mai aproape de el m-a pufnit plansul. El era.

Era ologit. Mutilat asta e cuvantul care sa descrie cel mai bine ce i-au facut. Criminali din punctul meu de vedere cei care i-au facut asta. Nu sunt si nici nu vreau sa par un dur ... dar pentru din astea din punctul meu de vedere exista o singura pedeapsa ... jos cu mainile. Sa nu mai poata simti niciodata nimic in viata lor ...

Totul se intampla in curtea Politiei din Lipova. Iar cei care au meritul care l-au gasit sunt Copilu si Pufarinu ... super Doctoru' si Mega Kid. Ce sa le mai zic? "Multumesc". E poate prea simplu si poate fara nici un folos acum. Dar, daca am invatat ceva pana acum in viata, este ca ... roata se intoarce ... si la un moment dat ... sigur voi putea cumva sa ajut cumva si atunci va insemna ceva! Va multumesc prieteni!

Nici nu am putut sa ma bucur foarte mult atunci. Ma durea inima cand il vedeam/aminteam cum arata. Dar ... nu ne grabim. Motorul Phoenix o sa-i pot zice ...o sa arate intr-un fel cand va fi gata ... asta promit!