joi, 16 octombrie 2008

O banca in parc si o luna ...


Deci cum e? Ce mai faci? Ce ai mai facut? E bine? Esti fericita (este tot ce conteaza nu)? Te-am vazut intr-o seara ... erai cu EL de mana ... eram cu motoru si am vrut sa opresc ... dar ... m-am razgandit dupa aia. Am trecut mai departe pur si simplu.

E bineeee :(. Nu e chiar asa cum mi-am inchipuit. De ce nu te-ai oprit? De nu ai mai sunat? Cand ma plimbi cu motoru?

Stiu o banca in parc si o luna plina care ne asteapta sa povestim.

E o poveste? E o intamplare? Te-ai fi asteptat la asa ceva? Nu. M-am mai gandit la tine. Mi-a fost cateodata dor. Te mai iubeam. Si eu cred ca visez. TU, m-ai lasat in lacrimi. De ce ai facut-o? Erai tot timpul ocupat, cand la lucru cand la scoala. Aveai visele tale si nu lasai pe nimeni in calea lor. Vroiam sa fiu iubita. Dar te iubeam. Dar nu erai langa mine tot timpul. EL a fost. Si totusi ce te faci acum?Nu stiu. Ma gandeam sa renunt ... Draga mea ... ti-ai ales alt drum, atunci de mult, acum multi ani. Stiu. Acum imi pare rau! Dar stiu, mi-ai zis si atunci ... cand alegi si iei o decizie, trebuie sa stii sa traiesti cu ce ai decis. Da iubire! Nu mai fi trista ... capul sus.

Ar fi trebuit sa ma simt bine. Ar fi trebuit sa ma simt ca un invingator. Razbunareeeeeeeeee! Mda, nu a fost chiar asa. Am simtit o parere de rau pentru ea. Ar fi vrut altceva de la viata. A visat altceva. Ca si multi altii dintre noi de altfel. Am inteles. Am mai vorbit de una de alta, am sarutat-o si am plecat. A vrut sa mai ramana. M-am urcat, 1-a , a 2-a ... si in urletul motorului distanta si noaptea au crescut repede intre noi.

Si cand am ajuns acasa m-am simtit bine. Eram acasa! Drum bun draga mea. Oricare l-ai alege, candva undeva ... ramane o banca si o luna plina ... si amintirile.