a inflorit liliacu ...

deci presupun ca nu o sa va suparati daca o sa va povesteasc una din povestiile mele de adormit copii peste 18 ani... deci ...

Se facea ca acum cateva primaveri, unul din ultimii cavaleri si-a luat de utilaj de calarit, asa cum se cerea de catre inima lui. O iapa mai mica, albastra si foarta naravasa. Mai babataie asa ca anisori, dar cu jaratec de 98 ... se ducea ca gandu' si ca vantu' ... si nu ii lua mult pana se ridica pe calcaie daca nu era atent rideru. Bine, acum cavalerul dupa ce a incalecat un cal mai mare zice ca se ducea mai mult ca vantu'... dar sa nu deviem. Oricum, cavalerul era extraordinar de incantat de ea si o iubea mai mult decat sticlele lui cu apa de foc de care seara de seara se despartea cu greu de cand printesa lui a disparut in noapte impreuna cu un dobitoc teuton.

asadar ... intr-o seara venea el spre castel, unde locuia in turnul cel inalt cu privire peste intreaga mosie, sau mai precis la etajul 8. Era o noapte de aprilie si iapa lui se auzea din departari nechezand prin toba ei noua de carbon de care era tare mandra. Era foarte frumos afara, era cald si era un miros de primavara spre vara iar stelele si luna faceau ca totul in jur sa para totul atat de frumos si luminos ... incat pentru un moment toate gandurile lui negre despre vrajitoare curve si alcool au disparut pentru un moment ... si s-a oprit pe malul unei ape intr-o mareata cetate care peste veacuri avea sa se numeasca Timisoara pentru a fuma o pipa.

Locul, in care a ales sa-si odihneasca oasele obosite de atata drum, avea si o banca intre alte banci sub niste felinare ... langa un parc si un han unde avea sa ii se zica Flora ... V-am zis ca era foarte frumos afara? Si noapte? Si stele multe? Si o luna?

si in timp ce isi savura el pipa, cateva domnite care pareau ca inca nu isi facusera petrecerea de lansare in societate ... s-au lasat impresionate de atitudinea cavalerului si de coiful lui care indica o oarecare pozitie in societate si evident atitudinea lui de om periculos ... si au fost seduse intr-o conversatie despre cai frumosi si puternici, monstrii cu patru picioare si claxon si numere de ZmEU. In inima lui se dadea o lupta puternica intre amintirea printesei care abia disparuse din viata lui ... si dorinta de a ridica din nou sabia in lupta. Una dintre domnite, era chiar foarte frumoasa ... ursitoarele ... au fost foarte darnice cu ea ... si i-au daruit frumusete din plin, completate de un cur foarte frumos si un piept pe masura de darnic. Ce mai, cu stindardul inainte. Si cu toate ca placerile lumesti sunt ultimele ganduri ale unui spirit inalt, sa nu uitam ca inainte de toate ... cavalerul nostru ... era muritor ca toti muritorii. Asadar au facut ei, schimb de porumbei calatori si s-au indreptat catre castelele lor in noaptea respectiva.

In ziua urmatoare, cu ajutorul porumbeilor, au luat ei legatura si s-au intalnit. A inceput ce a fost cunoscut mai recent, procesul de vrajire dar care pe atunci se numea "face curte", in care domnita a primit flori proaspat culese de prin copaci si curtiile taraniilor. El fiind, de firea lui un om care inca credea intr-o inima pura si puritatea iubirii, a fost orbit de tanara domnita iar intr-o noapte (adica noaptea urmatoare) a cedat dorintelor trupesti si a invitat-o la el la castel pentru degustarea unor vinuri nobile si dupa cum spera el ... impreunare sufleteasca si trupeasca ... sau cum sufletele mici i-ar spunere ... futere.

Dar, vai! Tanara domnita, desi extraordinar de inzestrata cu toate instrumentele necesare acestui proces ... parea sa aiba ceea ce doctorii aveau sa clasifice mai tarziu ca fiind boala numita frigiditate. A tot incercat ... dar zei nu pareau sa fi fost de acord cu prima lor legatura. Trist.

Mult mai trist a fost cavalerul, cand dupa consumarea actelor lumesti, domnita a inceput sa planga, lasand in urma ei o nedumerire vadita din partea lui, care nu mai intelegea absolut nimic din ce se intampla. Intr-un final, dupa ce lacrimile au incetat sa mai curga, i-a marturisit cruntul adevar... era casatorita cu unul dintre taranii din alt oras ... si era in oras cu prietenele ei la o un eveniment dintr-o familie (istoria nu a mai consemnat aceste mici detalii).

Cavalerul a simtit cum viata lui, a inceput din nou sa nu mai aiba sens, cum din nou monstrii au inceput sa il inconjoare si si-a promis ca in lumea lui rece, va mai trece mult timp pana cand cineva isi va mai face loc. S-a suit pe iapa lui si a disparut in noapte iar pentru multi multi ani ... nimeni nu am mai stiut prea multe de el.

Iar in zilele de astazi, nepotul nepotiilor lui, au trecut prin acea zona din nou, asta seara, iar pe banca de langa apa a stat sa fumeze o tigara ... si in zona se simtea mirosul florilor de liliac ce au inceput sa infloreasca. Si era la fel de frumos.

Asadar, tanara domnita si-a luat zborul, iar eu am incalecat pe o sa ... sa va spun povestea asa. Iar acum, ma duc sa ma culc pentru ca in ziua de azi, oamenii merg maine la lucru. :)...

intalnirea cu generatia pokemon...

Astazi de "dimineata", proaspat trezit din somnul odihnitor de dupa tura de noapte ... arunc eu un ochi pe geam si mi se pare ca e soare afara. Dupa ce toata saptamana asta, vremea a fost mai ciufuta decat o femeie la PMS ... ce sa mai zic ... cand am vazut soare, direct la geaca si la casca m-am infipt. Pe to do list: aveam de platit un abonament pe la mall si de mers in cateva locuri (magazin la Sorin, sa vad live Dacia Duster ... si ceva cumparaturi).

Asadar, spal eu mancatoarea rapid, schimb tricou si chilotii, iau casca si valea pe scari in jos. Cand am ajuns in spatele blocului ... am intepenit... prima impresie a fost ca ne-a inundat Bega. Pe cuvant. Chiar si in curte unde tin castravetele, era balta si asta este mai inaltata decat intrarea/iesirea din curte. Nu se pupa soarele care efectiv ardea cu baltoacele ... puimei ... scot castravetele in strada, inchid corespunzator curtea, ma echipez si o iau spre Sorin. Banuiesc ca e de inteles ce urmeaza sa va spun ... M-AM FACUT CA PORCU' ... in cele 20 de minute printr-un trafic groaznic. Plm...

Ajung la magazin ... in fata trei bagabonti ;) care radeau de se spargeau cand m-au vazut ... eram la fel de plini de noroaie ca ei doar ca ei aveau si un plus ... cica i-a prins si ploaia si ceva grindina. Nevertheless ... radem / glumim / ne distram de cum aratam ca dracu toti ... mici vorbe de dragoste la adresa maimutelor de la conducerea orasului si programul de curatenie foarte eficient desfasurat cu rezultate deosebite ... ma rog. M-am invartit ce m-am invartit pe acolo ... mai un suc ... mai un banc ... ultima barfa ... s-a mai uscat intre timp pe sosea ... se terminat timpu alocat. Salut poporul si o iau catre mall sa platesc RDS-ul.

E locul meu "favorit" din oras. Sentiment datorat in mare parte, specimenelor umane care-si fac veacul prin el. Intru in parcare si ma invart sa caut loc unde sa las castravetele. Am eu in principiu un loc unde mi-l las deobicei ... doar ca azi era calare pe locul ala un icscinci ... ma rog ... oricum nu e o provocare prea mare sa gasesti loc de parcare pentru un motor asa ca pana la urma l-am proptit chiar la intrare pe langa scari. Nu am apucat sa ma dau jos de pe el ... ca vre-o 3 "coca" s-au proptit deja in mine. "Din ce an e?" "Cat baga?" "Nu-l vinzi?" ... apropos de asta ultima intrebare ... vreau sa va zic ca e al 514 intrebator pe anul asta. Mai ales pe la semafoare pana acum i-am auzit. Stiu ca ZZR-ul e un motor frumusel ... da ... ce pati lumea frate? Egal, i-am lasat sa se invarta pe acolo ... luat casca in mana ... si intru.

La RDS, la coada ... cred ... ca erau cel putin 30 de persoane. Mi s-a blegit ceva cand am vazut ce-i acolo. Am oscilat vre-o 2 minute intre dorinta logica a-mi baga picioarele si a o sterge de acolo si feeling-ul ca nu mai am chef sa ma mai chinui odata sa vin pentru asta.Rezultat ... m-am pus la coada. Inaintam destul de repede totusi. Dupa ce s-au mai pus si in spatele meu lume si am mai inaintat am observat o chestie ciudata ... in jurul meu cam gol. Adevaru' ca nici nu prea faceam parte din peisaj, nu ma integram. Barbos, murdar pe blugi, cu geaca si casca, adidasii rupti ... nu prea aratam de-a locului ca sa zic asa. In fata, doua tzatze care povesteau despre ceva prietena de-a lor care a fost fututa si parasita ... nenorocitu :)))) ... in spate niste doamne babornite fandosite (adica din alea cu 3 tone de metal galben - nu m-as jura ca e aur - pe degete si niste freze depasite doar de marimea curului) ... mai in fata niste oameni mai normali ... chiar langa ghiseu niste pulemeci. Bai, inteleg nevoia unor baieti de a se aranja ... sunt frustrati probabil de marimea penisului ... dar tati ... las-o dracului ... s-au parfumat de 3 ori pana au ajuns la ghiseu. Ma rog, e mare gradina ... si e loc pentru toti in ea ... asa ca cine sunt eu sa judec ... pun castile in urechi si stau cuminte sa ajung la rand.

La un moment dat, miscare. O maimutza, cu maimutzoiul dupa ea, da din coate puternic sa se bage in fata. Bai cum sa zic, ghinionul lor ca eram chiar in usa ... si la greutatea corporala completata de geaca de motor cu protectiile pe ea ... eram CAT usa ... fara nici o exagerare. Si ...simt la un moment dat ca imi face cineva viteza in fata cu dragoste ... evit in ultima clipa sa dau cu botu de coltul usii ... ma redresez cumva si ma intorc sa vad ce cacat se intampla? ... "Pot sa trec ca ma grabesc sa platesc" cu un aer din ala ... cine mi-s io si ce valoare am la cei 18- ani care ii am ... plm, am intepenit. Pai unde ai avea tu impresia ca stam cu totii, tanti? "Pe mine nu ma intereseaza, ma grabesc si nu am timp sa astept" ... WTF?! ... pun ostentativ o mana in usa si ii explic prieteneste ca hai mars ... moment in care maimutzoiu intra in scena ... "Prietene, stii cine sunt eu?". Situatia era de-a dreptu comica, ala avea cam juma de buletin la greutate si imi ajungea pana pe la tzatze ... mie ... care nu prea sunt foarte inalt ... dar infipti bine amandoi si cu tupeu din ala jegos. Nu mai continui cu replicile ... toata lumea de la coada a inceput sa comenteze si s-au retras pitziponcii pana la urma... lasand in urma lor niste comentarii de foarte prost gust legate de un anume vagabond imbecil care le face lor viata grea ... mancami-ti!

Am ajuns pana la urma, mi-am platit ce am avut de platit si m-am carat. Bag picioarele ...

Asta e generatia pokemon. voi astia care aveti alte gusturi in afara de manele, pitzipoance, cocalari, glume de cacat, sunteti dinozauri, sunteti pe cale de disparitie. in 30-40 de ani maxim, nefericitii care inca vor fi in viata ii vor avea drept conducatori luminati pe cei care acum termina o scoala, indiferent ce nivel, si se semneaza cu dejtu. nejte luminati ...