6 miliarde de oameni pe planeta asta ... si cu toate astea cateodata putem fi atat de singuri. si culmea cateodata chiar ne-o cautam. eu cel putin.

E putin ciudat cateodata, cum imi doresc sa fug de tot ce ma inconjoara. De prieteni, de job, de Timisoara, de cunoscuti, de locurile din jurul meu ... de toate lucrurile care le am langa mine si care ... well ... au ajuns sa fie parte din tot ce insemn eu. Lucruri pentru care m-am luptat sa le construiesc, sa le fac sau sa le cumpar ... intr-un cuvant sa le am. Si ... intr-o secunda ... le-as intoarce spatele ... ca sa ma intorc mai tarziu tot la ele. Poate?

Fara doar si poate, toti ne dorim multe de la viata. Si unul dintre lucrurile cu care nu reusesc sa ma impac ... desi poate la un moment dat trebuie sa o fac ... simplu ... nu avem timp pentru toate.

Job-ul bate la usa ... trezeste-te zilnic devreme ... come home late ...

Dorintele bat la usa ... hai sa mergem ... hai ... hai ... hai ...

Varsta bate la usa ... prietene ... e cam timpul ...

Anturajul ... nu mai bate la usa ... ca sa zic asa ...

Viata bate la usa ... tu ce faci prietene ... ca sa zici ca ai trait?

Si atunci, va intreb ... intre 6 miliarde de oameni ... intre metode de comunicare, mult peste fum si porumbei calatori ... intre retele de comunicare menite sa-ti citeasca viata si sa te citeasca ca pe o carte pentru ca altii sa aiba acces direct in viata ta ... intre mail ... sms ... etc ... UNDE e raspunsul meu? unde e echilibru care sa ma satisfaca?

Deci ... ma retrag ... in mine ... departe de toate, ca sa ma intorc candva inapoi. Poate?

nu am mai scris de mult. Cam de la concediu si mai apoi de la noaptea aia cand am scris cateva randuri ... care dupa ce m-am trezit din betie incercam si eu sa mi le explic ... wtf a vrut sa scrie poetu? Imi aduc aminte vag, ca am inceput sa beau de nervi. Auzisem ceva la televizor ca se scumpeste painea pentru ca a crescut pretul graului la bursa de Chigaco. Efectiv am simtit ca iau foc. Concluzia ...trist domnle...avem o tara in care cativa si-au bagat pula ... pe romaneste spus.

Adevarul este ca nu prea imi vine sa ma pun sa scriu ... azi am fost la birou ... a fost lung si greu ... vai de capu' meu ... sincer nu prea ma apuca sa scriu din astea. Si daca anu trecut stateam asa in fata unor decizii mai mari ... ca incotro sa o apuc ... ce sa fac si asa mai departe ... azi nu mai am problemele astea.

Dar in schimb acu doua wkd, wknd trecut si astazi, ne-am dus spre Resita. Cumva s-a hotarat si Misu azi sa scoata pe "power of dreams" din garaj si am plecat impreauna. La Valiug ... bai foarte frumos loc. Foarte foarte frumos ... dar cumva ... "romanizat" si ala ca povestea cu painea de mai sus. In primul rand ... drumul pentru ca sa ajungi acolo. gropi ... nisip ... dobitoci pe drum ... pietre ... iarasi gropi. Ajungi acolo, povestea se schimba ... miros de gratare ... fundulete la soare ... padure si un lac foarte frumos de altfel. Fundurile si gratarele ingramadite pe ceva ... so call ... pontoane. Unde intri ... platesti 6 lei ... si ai voie sa folosesti grataru, sa-ti sezi curu la soare pe ceva lemne ... si sa faci o baie ... I don't know ... ceva ceva lipseste ca sa fie spectacol locul cela.

pana una alta ceva poze de la un alt loc descoperit recent (ma rog) :))) ... Dognecea ...

si eu ... si eu ... si eu ...

status-ul unei prietene pe mess ... "candva sufeream de personalitate multipla ... acum suntem bine cu totii" :)) ...

doar ca ... am dat de sticla de tuica.

si ... am luat razna ... si eu .. si eu ... si eu.

well... sunt mega ofticat. deci ma fut in ea de viata ... si ma duc sa beau in oras cu distrusii mei. si eu ... si eu ... si eu.