miercuri, 17 decembrie 2008

vara 2009 ... the big plan ...


si uite ... afara ploua si este frig ... si in spatele unui monitor ... zambesc ca un distrus :).
Hmmm ... anunturi ... probleme ... prezentari ... deadlines, toate acestea dispar in fata unui gand. Si astazi parea o zi atat de comuna pana cand m-a lovit. Poate se ghiceste dupa poza atasata si in mod evident dupa titlu, THE BIG plan pentru vara 2009.
Un fel de antrenament pentru ce va urma 2 ani mai incolo. Deci, sa ma explic:
Ziua 1. Ce-a mai lunga de altfel - plecare din Timisoara - 700 de km - seara la Trieste. O pizza, cel putin 200 de poze de revizuit si un youth hostel cu 13 euro pe noapte. Nu prea stiu ce sa spun foarte multe despre aceasta zi. Cred ca o sa fie o zi de alergat motoarele pe autostrazi cat mai tare si cat mai repede posibil. :)) ... cred ca o sa ne placa.
Ziua 2. Trieste - San Marco (4 ore de vizitat - ca cica e spectacoooooooooool) - Rimini - ~400 km ... si facem dracu si noi o baie in mare :) ... si evident revizia celorlalte 200 de poze si dormitareeeeeeeeeea.
Ziua 3 Rimini - Bari - 500 km aproximativ si trecem cu bacul la Dubrovnik. - target-ul este pe la 300 de poze pe ziua asta.
Zilele 4- 10 - Dubrovnik ... plaja/mare/baie/bautura/mancarica ... :) ... si plecarea spre casa.
Acum ma intreb, oare o sa ne laudam cand ne intoarcem acasa? Oare o sa ne placa ... O SA FIE FUCKING DE SPECTACOL!

joi, 16 octombrie 2008

O banca in parc si o luna ...


Deci cum e? Ce mai faci? Ce ai mai facut? E bine? Esti fericita (este tot ce conteaza nu)? Te-am vazut intr-o seara ... erai cu EL de mana ... eram cu motoru si am vrut sa opresc ... dar ... m-am razgandit dupa aia. Am trecut mai departe pur si simplu.

E bineeee :(. Nu e chiar asa cum mi-am inchipuit. De ce nu te-ai oprit? De nu ai mai sunat? Cand ma plimbi cu motoru?

Stiu o banca in parc si o luna plina care ne asteapta sa povestim.

E o poveste? E o intamplare? Te-ai fi asteptat la asa ceva? Nu. M-am mai gandit la tine. Mi-a fost cateodata dor. Te mai iubeam. Si eu cred ca visez. TU, m-ai lasat in lacrimi. De ce ai facut-o? Erai tot timpul ocupat, cand la lucru cand la scoala. Aveai visele tale si nu lasai pe nimeni in calea lor. Vroiam sa fiu iubita. Dar te iubeam. Dar nu erai langa mine tot timpul. EL a fost. Si totusi ce te faci acum?Nu stiu. Ma gandeam sa renunt ... Draga mea ... ti-ai ales alt drum, atunci de mult, acum multi ani. Stiu. Acum imi pare rau! Dar stiu, mi-ai zis si atunci ... cand alegi si iei o decizie, trebuie sa stii sa traiesti cu ce ai decis. Da iubire! Nu mai fi trista ... capul sus.

Ar fi trebuit sa ma simt bine. Ar fi trebuit sa ma simt ca un invingator. Razbunareeeeeeeeee! Mda, nu a fost chiar asa. Am simtit o parere de rau pentru ea. Ar fi vrut altceva de la viata. A visat altceva. Ca si multi altii dintre noi de altfel. Am inteles. Am mai vorbit de una de alta, am sarutat-o si am plecat. A vrut sa mai ramana. M-am urcat, 1-a , a 2-a ... si in urletul motorului distanta si noaptea au crescut repede intre noi.

Si cand am ajuns acasa m-am simtit bine. Eram acasa! Drum bun draga mea. Oricare l-ai alege, candva undeva ... ramane o banca si o luna plina ... si amintirile.

miercuri, 16 iulie 2008

R.I.P. Basti

R.I.P. ... groaznice cuvinte ...

Doar cateva cuvinte care le-am auzit despre el ....mi se invart prin minte ... a fost un baiat fain ... l-am cunoscut sambata la jocuri ... era de viata ... era motociclist ... a fost prea devreme ...

Nu l-am cunoscut personal, il vazusem doar de vre-o 2 ori si probabil multi din cati am fost azi acolo il stiau in acelasi fel. Dar nu conta. Unul dintre noi se stinsese. A fost ucis de dragostea lui. Asa de usor cum fugea pe sosele ... asa s-a terminat.

Am fost impresionat de cati de multi s-au unit sa duca un prieten pe ultimul drum, un prieten cu care impartaseau doar o pasiune, fara probabil sa-i stie nici macar numele. Acei donatori de organe, vagabonzi, golani, violatori, alcoolici, batausi ... u name it ... uniti sub numele de motociclisti s-au strans sa-l duca pe unul de-al lor la groapa.

Am fost pana acum la doua astfel de evenimente. Groaznice din punct de vedere sentimental. Groaznice prin ce exprima si ce iti arata. In mod sigur vor mai fi si altele poate chiar si al meu. Asta e. Death smiles to us all , what we can do is only to smile back! Si chiar iti zambim! La 200 lipiti pe carene ... te sarutam moarte ... si iti zambim in casti ... si doar ca pentru unii din noi ... nu e inca timpul ... trecem mai departe! Va fi candva, doar ca nu acum. Nu inca!

RIP Basti.

duminică, 29 iunie 2008

Vara asta ...

Vara asta am fost la mare. Vara asta am facut baie in mare la 4 noaptea. Vara asta am avut o aventura. Vara asta am fost la concert si am vazut o capitala noua si m-am plimbat cu motorul noaptea cu cineva cu care nu speram niciodata si m-am intalnit cu atatia prieteni si am mai facut cate si cate. Momente, clipe, amintiri.

Da. Nu am mai scris de mult pentru ca am fost plecat.Pentru ca tot ce am scris mai sus am trait in mai putin de 2 saptamani. Am undeva salvata o poza pe care am primit-o in care e scris ceva de genul ... "Da sansa acestei zile sa fie cea mai frumoasa din viata ta". Sec ai putea zice. Trist daca zici asa. La multe din momentele de mai sus nu am vrut initial sa iau parte ... eram fie prea obosit ... fie era periculos ... fie cate si cate motive. Dar m-am dus si am atatea momente care mi-au taiat respiratia acum. Si da SUNT FERICIT PENTRU CA LE-AM FACUT!

Cred ca in definitiv tine numai si numai de tine cum iti definesti fericirea. Si mai ales daca te lasi pe tine sa o atingi.

Sunt mai motivat acum, mai motivat ca niciodata sa plec in ceea ce mi-am propus. Vreau mai mult. Azi noapte stateam pe malul Dunarii si ma uitam la unele dintre privelistile care definesc una din cele mai frumoase capitale din Europa. Poza nu e facuta de mine ... dar acolo jos pe malul Dunarii stateam si noi. Mi-a placut foarte mult.


Putem merge atat de departe cateodata incat risti sa nu te mai recunosti pe tine si sa nu intelegi unde ai ajuns. Exista atat de multe up/down-uri in viata noastra incat de multe ori te uiti in spate si nu-ti vine sa crezi pe unde si prin ce ai trecut. Si cu toate astea viata e asa frumoasa. Pentru ca rareori stii cu siguranta ce va fi maine. Iar tie, tu draga mea care mi-ai facut posibile toate acestea, tu care ai fost si esti in fiecare colt din mine vreau sa-ti multumesc!

You're in the crashing of the windows
The angels 'round the ceiling
You're in the fire in my belly
The fucked up way I'm feeling

You're in the warning on the label
The pills that dissapear
The whines as I'm talking
The words you'll never hear
In this world you are with me

But I walk this earth alone
But all I've eve known
Is you are right beside me
If I love you for one more day
You'll blow my life away
I leave you behind me

miercuri, 18 iunie 2008

Hai Romania!

Putine sunt momentele care te aduc atata de aproape de altii ca meciurile de fotbal ale nationalei noastre. Senzational cat de mult poate sa faca acest sport. Dupa parerea mea este echivalentul Olimpiadelor din trecut, atunci cand toate lumea se oprea, chiar si din razboi, pentru a participa la evenimente.

Imi place la nebunie si sunt mandru de echipa mea nationala! Se putea mai bine ar zice unii, se putea si mai rau, ce conteaza intreb eu? Exact, ce conteaza? Am fost acolo si ne-am batut cu cei mai buni. NOI, ROMANIA! Pentru ca suntem dintre cei mai buni si nimeni nu ne poate lua asta! Anglia de exemplu a avut anul asta un sezon senzational la nivel de echipa de club ... a castigat si Cupa Campionilor ...si sac sac Anglia ... iti place la televizor cum se vede?

Asa ca sa ma scuzati, dar nu sunt trist pentru ca s-a terminat. Sunt bucuros pentru ca s-a intamplat! HAI ROMANIA!