in fata vizierei mi se deschidea o priveliste ireala ... la capatul drumului care serpuia printre munti, erau niste nori de poveste. Nu pot sa zic ca sunt un foarte fan al norilor (dupa cum unii stiu ca personal nici macar in incalzirea globala nu mai cred) dar nene ... astia erau de o culoare ireala. Un fel de negru mov asa ... cu niste nuante de verde parca ... ma rog ... impresionanti. Si infricosatori ... prin ce reprezentau ...

ciudat, dar m-au facut sa trag si mai tare de acceleratie. Cel putin pana ajung la ei ... era soare. si un drum de vis ... si padure ... si curbe senzatie... Doamne, de cand asteptam momente din astea. Bibeloul, urla sub mine, vibrand din fiecare surub. Am dus fiecare curba la maxim, am pus fiecare frana in ultima secunda, am tras de acceleratie pana la capat. Atat cat am stiut, atat cat m-a tinut, atat cat putut ... atat de tare m-am dus. trebuia sa descarc din mine multe.

am mers tot drumul pana acolo, practic pierdut in ganduri. La un moment dat mi-am oprit si muzica din casca ... lasandu-ma sa plutesc oarecum fiind oriunde altundeva atent decat unde ar fi trebuit. lucru, probleme, bani (sau mai precis lipsa lor), criza, preturi care nu se mai opresc, prieteni care pleaca ... toate se aglomerau ... se invalmaseau in capul meu ...

adevarul este ca am uitat, eu, care acum cativa ani scriam si ii dispretuiam pe cei ca mine ... cum este sa te bucuri de lucrurile simple. La un moment dat ... m-am dus cu un prieten la Vaporu (unde altundeva) ... si 3 ore nu am vorbit decat despre cum sa facem bani ... si cum sa facem si aia ... si aia ... si ailalta ... si ca ne mai trebuie si aia si aia si aia ... si plm. Eu am ajuns dezgustat acasa de mine ... ma intreb el oare cum s-a simtit? Ma rog ... Tot acum cateva zile, am patit ceva tare ciudat. Mi s-a taiat filmul ... pentru cateva momente nu am mai realizat nimic din ceea ce era in jurul meu ... eram la mare ... si auzeam valurile si pescarusii ... si m-am trezit la propriu in buda. Adica chiar eram la toilet cand s-a intamplat asta.

Am uitat ... adevarul asta e ... ca am uitat de lucrurile simple si de cata bucurie iti aduc ... cat de bine este sa te culci noaptea cu luna in fereastra, si sa te trezesti dimineata cu o moaca somnoroasa langa tine care se intinde ca un pisic ... si care ar mai putorii un pic ... am uitat cat de frumos este un asfintit si cat de frumos arata mai ales atunci cand gonesti catre el... si ce frumos este un curcubeu ... si o noapte de vara la vaporu cu prietenii. Momente care nu merita stricate de nimic ... sa-mi bag picioarele...

Cam acelasi sentiment de sa-mi bag ceva ... m-a facut sa-i dau. Din alt film... de alt nivel. Si am luat ploaia in piept. Am mers mai incet, pana s-a oprit. Si a iesit curcubeul. Si soseaua stralucea de parca era facute din diamante. Asa cum ar trebui sa arate drumurile ... (amandoua) ... :). Poate asa trebuie ... prima data sa fie ploaie ...