a inflorit liliacu ...

deci presupun ca nu o sa va suparati daca o sa va povesteasc una din povestiile mele de adormit copii peste 18 ani... deci ...

Se facea ca acum cateva primaveri, unul din ultimii cavaleri si-a luat de utilaj de calarit, asa cum se cerea de catre inima lui. O iapa mai mica, albastra si foarta naravasa. Mai babataie asa ca anisori, dar cu jaratec de 98 ... se ducea ca gandu' si ca vantu' ... si nu ii lua mult pana se ridica pe calcaie daca nu era atent rideru. Bine, acum cavalerul dupa ce a incalecat un cal mai mare zice ca se ducea mai mult ca vantu'... dar sa nu deviem. Oricum, cavalerul era extraordinar de incantat de ea si o iubea mai mult decat sticlele lui cu apa de foc de care seara de seara se despartea cu greu de cand printesa lui a disparut in noapte impreuna cu un dobitoc teuton.

asadar ... intr-o seara venea el spre castel, unde locuia in turnul cel inalt cu privire peste intreaga mosie, sau mai precis la etajul 8. Era o noapte de aprilie si iapa lui se auzea din departari nechezand prin toba ei noua de carbon de care era tare mandra. Era foarte frumos afara, era cald si era un miros de primavara spre vara iar stelele si luna faceau ca totul in jur sa para totul atat de frumos si luminos ... incat pentru un moment toate gandurile lui negre despre vrajitoare curve si alcool au disparut pentru un moment ... si s-a oprit pe malul unei ape intr-o mareata cetate care peste veacuri avea sa se numeasca Timisoara pentru a fuma o pipa.

Locul, in care a ales sa-si odihneasca oasele obosite de atata drum, avea si o banca intre alte banci sub niste felinare ... langa un parc si un han unde avea sa ii se zica Flora ... V-am zis ca era foarte frumos afara? Si noapte? Si stele multe? Si o luna?

si in timp ce isi savura el pipa, cateva domnite care pareau ca inca nu isi facusera petrecerea de lansare in societate ... s-au lasat impresionate de atitudinea cavalerului si de coiful lui care indica o oarecare pozitie in societate si evident atitudinea lui de om periculos ... si au fost seduse intr-o conversatie despre cai frumosi si puternici, monstrii cu patru picioare si claxon si numere de ZmEU. In inima lui se dadea o lupta puternica intre amintirea printesei care abia disparuse din viata lui ... si dorinta de a ridica din nou sabia in lupta. Una dintre domnite, era chiar foarte frumoasa ... ursitoarele ... au fost foarte darnice cu ea ... si i-au daruit frumusete din plin, completate de un cur foarte frumos si un piept pe masura de darnic. Ce mai, cu stindardul inainte. Si cu toate ca placerile lumesti sunt ultimele ganduri ale unui spirit inalt, sa nu uitam ca inainte de toate ... cavalerul nostru ... era muritor ca toti muritorii. Asadar au facut ei, schimb de porumbei calatori si s-au indreptat catre castelele lor in noaptea respectiva.

In ziua urmatoare, cu ajutorul porumbeilor, au luat ei legatura si s-au intalnit. A inceput ce a fost cunoscut mai recent, procesul de vrajire dar care pe atunci se numea "face curte", in care domnita a primit flori proaspat culese de prin copaci si curtiile taraniilor. El fiind, de firea lui un om care inca credea intr-o inima pura si puritatea iubirii, a fost orbit de tanara domnita iar intr-o noapte (adica noaptea urmatoare) a cedat dorintelor trupesti si a invitat-o la el la castel pentru degustarea unor vinuri nobile si dupa cum spera el ... impreunare sufleteasca si trupeasca ... sau cum sufletele mici i-ar spunere ... futere.

Dar, vai! Tanara domnita, desi extraordinar de inzestrata cu toate instrumentele necesare acestui proces ... parea sa aiba ceea ce doctorii aveau sa clasifice mai tarziu ca fiind boala numita frigiditate. A tot incercat ... dar zei nu pareau sa fi fost de acord cu prima lor legatura. Trist.

Mult mai trist a fost cavalerul, cand dupa consumarea actelor lumesti, domnita a inceput sa planga, lasand in urma ei o nedumerire vadita din partea lui, care nu mai intelegea absolut nimic din ce se intampla. Intr-un final, dupa ce lacrimile au incetat sa mai curga, i-a marturisit cruntul adevar... era casatorita cu unul dintre taranii din alt oras ... si era in oras cu prietenele ei la o un eveniment dintr-o familie (istoria nu a mai consemnat aceste mici detalii).

Cavalerul a simtit cum viata lui, a inceput din nou sa nu mai aiba sens, cum din nou monstrii au inceput sa il inconjoare si si-a promis ca in lumea lui rece, va mai trece mult timp pana cand cineva isi va mai face loc. S-a suit pe iapa lui si a disparut in noapte iar pentru multi multi ani ... nimeni nu am mai stiut prea multe de el.

Iar in zilele de astazi, nepotul nepotiilor lui, au trecut prin acea zona din nou, asta seara, iar pe banca de langa apa a stat sa fumeze o tigara ... si in zona se simtea mirosul florilor de liliac ce au inceput sa infloreasca. Si era la fel de frumos.

Asadar, tanara domnita si-a luat zborul, iar eu am incalecat pe o sa ... sa va spun povestea asa. Iar acum, ma duc sa ma culc pentru ca in ziua de azi, oamenii merg maine la lucru. :)...