in noapte ...

E intuneric si e un pic racoare. Vremea s-a mai incalzit un pic. Nu e inca foarte cald totusi astfel incat geaca, cele 30 de tricouri si bluze groase si manusiile inca imi sunt niste prieteni foarte buni. Capul ma doare un pic de la nesomnul din ultimele zile. Totusi am reusit sa dorm putin dupamasa astfel incat mai am 10% energie sa o iau din loc sa fac o plimbare. Aveam nevoie sa imi curatz un pic gandurile si sa incerc sa ma simt mai bine.

Am obosit groaznic in ultimele zile. Mi s-au strans si zilele de concediu care nu mi le-am luat pentru 2 ani practic din cei 4 de cand lucrez unde lucrez, nervii si scarba cauzate de dobitocii si imbecili cu care am nesansa sa lucrez in ultima vreme, mi s-au strans noptiile nedormite, mi s-au strans mai multe... whatever.

M-am adunat incet si am luat-o din loc. Jos ma astepta cuminte. Parca nu ii venea sa creada. "Ce? Nu ma lasi sa dorm in noaptea asta? Pana acum cum ajungeai ma lasai aici pana a doua zi". Hai dragul meu ... hai sa o luam din loc pana nu adorm aici langa tine. Azi am incredere ca ma scoti si am aduci acasa altfel. Hai sa mergem. "Hai, urca si tine-te bine!"

M-am urcat si cred ca pentru prima oara de cand l-am luat, l-am simtit cum trebuie sa simti cand te urci pe asa ceva. Nu stiu cum sa explic. Parca soseaua s-a lipit de fundul meu. Parca starea de leguma, care o simteam a primit dintr-o data o injectie direct din pistoanele lui. Il simteam al meu. Il simteam cat e de puternic si cum vibreaza. Am luat-o din loc. Stiam ca trebuie sa ajung undeva dar clar, nu prea aveam chef sa ma duc direct acolo. E o vorba ... "daca e bal ... atunci bal sa fie". Hmmmm ... ia hai sa mergem pe unde am putea sa gasim si noi niste linii drepte pe unde s-ar putea sa ne descarcam un picut.

In timp ce mergeam incet sa iesim de pe strada, mormaia incet. Ne-am oprit la semafor. Toti, din masinile de langa mine, ochii geana pe geam. Inainte de a se face verde a inceput sa urle tare de tot. "ATENTIE - OCHII LA MINE - PLEC - NU IMI STA IN CALE". Cat am mai apucat sa-i vad, ochii se lungisera raaaaaaaaaau de tot. :) In momentele urmatoare nu mai era nimeni langa noi. Singuri. Parca si urletul ramasese in spate. Am incetinit apoi ca se apropia urmatorul semafor. M-am invartit asa de cateva ori si am luat-o spre locul unde eram asteptat. Ma mai descarcasem un pic.

Ma distra ca pe drum toata lumea intorce ochii. In special fetele se uitau si cel mai tare era cand le vedeam ca desi stau de mana cu altul se uita, zambesc si mai sunt care fac si cu ochiul. Foaaaaaarte tare. Te face sa te simti altfel.

Am lasat-o mai moale si m-au apucat filozofiile. Dar de ce? Nu sunt doar eu in the end? Dupa mine lumea nu intorce capul. Cred ca pot sa trec foarte neobservat daca nu ar trebui sau nu as putea sa vorbesc sau ... daca nu as fi pe motor. Si Suzi nu e chiar cel mai scump / sau cel mai frumos motor din lumea asta. Bine, pentru mine clar este. Dar na, sa fiu totusi realist. De ce?

Am mai spus-o, motorul pe langa ca e un mijloc de deplasare, reprezinta o alta lume. O lume in care diferenta e facuta de alte criterii vs. in lumea "normala". E o lume in care nu exista airbag-uri, in care ABS-ul sunt niste litere din alfabet, in care stii ca poti sa mori, in care simti mirosul de cacat de cal de pe drum si polenul nu e filtrat. Motoarele nu stiu sa mearga decat inainte. E nasol cand vantul te loveste din lateral. Chiar si in curbe roata din fata tot inainte merge. Ploaia te uda, frigul te ingheata, caldura te topeste, copacul te loveste, umbra te racoreste. Drumul e mai important ca destinatia pentru noi. E important cum ajungi acolo. Si ma felicit ca nu fac parte din cei care trec prin viata parca ar urma un GPS. Nu se pierd niciodata si merg direct la locul dorit. Oamenii de genul ajung sa fie niste disperati daca la un moment data pierd semnalul deoarece nu sunt puşi în situaţia experimentării necunoscutului. Nu trăiesc clipa aceea magică, când de după urmatorul deal sau curba te aşteaptă o privelişte complet surprinzătoare. Nu simt acea excitaţie în faţa misterului şi nu experimentează acea aură de altă lume pe care un loc îl imprimă la primele vizite. Au ei indicatii pretioase ... in 200 de m virati la dreapta.

Lucrurile se intampla mai real, pentru noi, ca sa trag o concluzie. Sunt mai periculoase? Da. Greseala se pedepseste. Mergi mai tare decat poti, mai repede decat poate sa te insoteasca ingerul tau pazitor, asta e! Asa ar trebui sa se intample si in "realitate" ... dar ... sincer sa fiu, lumea a mai pierdut ceva pe drum din ce inseamna realitatea.

Si atunci, revin, ce s-a intamplat? Cum dintr-o data, lumea se uita la mine? De ce se uita fetele asa??! Oare ar intelege multe ceva din ce cred sau doar aberez si eu aici? Sau sunt atrase doar de imagine? "Vreau sa ma plimbi, imi doresc la nebunie dar mie frica" - cred ca spune tot. Si cel mai tare e ca, majoritatii le plac vitezanele. Si isi doresc senzatia aia de pericol si adrenalina. Si vor. Si intorc capul. Hai, urca, daca te tine.

Ma opresc la un semafor si simt din nou cum ma inconjoara din nou privirile. Pulaaaaa mea. Nu va pot lua pe toti cu mine. Sau pe toate. "Dear, ii facem sa saliveze din nou?" ... "ATENTIE - OCHII LA MINE - PLEC - NU IMI STA IN CALE". (simti sunetul?) ... "hai la copilu sa-l luam si pe el sa mergem sa mancam." "Hai". "Gata ... hai sa ne pierdem in noapte..."