o cafea va rog ...

"Domnisoara, o cafea va rog". Intins in scaun, aprind o tigara si incep sa ma dezmortesc. Am ajuns. A fost beton drumul.

Ne-am mobilizat cu greu sa plecam dar pana la urma ne-am dus. Evident, ca nu am reusit sa fim la timp si din nou am plecat noi mai tarziu. "Copilu, ii dam sa incercam sa ii ajungem si pe restul?" "Eu ma tin dupa tine! Ia-o in fata". No hai ... si-om mere de amu'! Drumul bun, putine masini pe drum, o mancarime in degete, reteta perfecta pentru ce a urmat.

Ce sa ne mai pese? Am visat o iarna intreaga la momentele astea. Ce conteaza ca e mai racoare noaptea?Sunt mai putine masini pe drum. Ce conteaza ca e nebunesc? Ca e periculos? Ca o sa creasca consumul la benzina? Ca nu o sa ne putem oprii in timp util daca ceva iese in fata? Cui ii pasa? Doamne ajuta sa nu iasa nimic. In momentele acelea cand acul de la turometru sta sa incovoaie dupa linia rosie, cand vitezometrul arata cifre din alea ciudate in zone in care deobicei isi fac paianjeni plasa de cat de rar ajunge acolo sa-i deranjeze ceva, atunci, in momentele alea noi suntem fericiti.

Pentru acele cateva momente de viata suportam chinul de a merge incovoiati toata ziua prin oras. Pentru ele ne place sa ne chinuim spatele si umeri si incheieturile si coloana si picioarele. Pentru ele platim rata la banca si benzina si uleiul si filtrele si tobele sport si cauciucurile si ambreiajele si tot ce se mai duce ... doar ca sa putem sa traim acele clipe. Sa vezi cum drumul se intinde parca e din guma ... devine din ce in ce mai subtire si trece din ce in ce mai repede pe sub tine, cand vantul devine ca un ciocan care te loveste din fata, cand inima incepe sa bubuie in loc sa bata si frica te invaluie ca o menghine care te strange de piept si cand o voce undeva in creierul tau iti spune ca ... "trage, trage de acceleratie ... inca mai poti ... poti mai mult", atunci incepi sa traiesti.

Putini inteleg ce inseamna. Putini inteleg de ce ne place asta. E prea periculos. E ciudat totusi sa auzi atata lume spunand ceva de genul ... imi plac, sunt frumoase ... dar prea periculoase. Poate. De ce sa ii contrazic. Recunosc ca in momentul in care il simt cum incepe plece mi se strange inima de parca se arhiveaza si il poti efectiv simti ... pericolul. Te mangaie asa intr-un fel ... "dragul meu ... te astept un pas gresit sa faci ...!"

E ca si cum iti place de o fata frumoasa. E frumoasa, toate privirile se intorc dupa ea, toti parca ar fute-o ... si cu toate astea ... sunt putini cei care reusesc. Well ... comparatia se cam potriveste. Si cat le mai place lor aerul asta de exclusivitate. Nu ma combin cu tine ca nu ai patratele si parul blond. De tine nu imi place ca nu ai terminat conservatorul. AAAAAAAAAAAaaaaaaaa ... nu ai 10 vile si un parc auto ... vai ce rau imi pare! Intelegi? E tot ceva de genul ... AAAAAA .. nu ai coaie? Ne pare rau. Si atunci din frumos devine pervers.Incep prejudecatiile. Curva dracului nu ai vrut sa te tragi sau donatori de organe nenorociti care ne poluati viata fac parte din aceiasi latura a naturii umane. In literatura populara se traduce "Strugurii la care nu poti sa ajungi sunt acrii" . WTF?!!

Dar lasand la o parte, rautatea, a fost frumos drumul din aceasta seara. Am fost sa bem o cafea. Pai ce sa va mai zic mai mult? Astia-s prietenii mei. Cu noi ori zbori impreuna ori in drumul nostru o sa-ti facem cu mana. RAAAAAAAAAAAAAAR de tot se intampla sa fie ... te pupam dear ... ce bine ne pare ca te-am regasit. Drumul este fain dar nu mereu acelasi. Important este doar sa fie frumos. Si unii au parte de coasta marii din Budva pana in Amsterdam ... iar altii doar o iesire in afara orasului. Aaaaaaaa da ... si comparatia asta seama seamana cu viata ... cu ce iti ofera. Si am mai zis-o, realitatea e mai reala pentru cei care stiu ca maine s-ar putea sa nu mai fie.