visul oricarei mame ...

" - Ce a-ti facut aseara fata mea?.
- Pai am fost la un eveniment cultural.
- Aa, ce frumos! Cu cine?
- Pai cu niste colegi de la lucru si cu niste prieteni.
- Unde a fost?
- Intr-un club in Arad, a cantat Cargo.
- Va-ti distrat? Sper ca a-ti fost cuminti!
- Clar! "

Hahahaaha ... ce frumos suna, bagami-as. In realitate chiar asa a fost. Doar ca ce e mai sus seamana cu prezentariile care se fac la upper management. Stiti voi cum e. :) And now the true story:

Dupa o saptamana care am dormit de duminica pana vineri, vre-o 15 ore in total, dupa o saptamana cu niste vesti din care putini primesc in viata lor, dupa ce s-a intamplat ce imi doresc de vre-o cateva luni (adica sa se incalzeasca) ... finalul a fost absolut GRANDIOS. Pentru cine nu stie inca, Cargo e una dintre putinele trupe adevarate de rock. Putinii din cei care canta despre ceva care chiar stiu cum este. Care au voce si talent. Care au melodii devenite imnuri pentru multi oameni care probabil nici macar nu le place rock-ul (fotbal). Care au pornit din Timisoara. WTF. Ce sa nu-ti placa la ei ? Si probabil cel mai putin important sunt unii din preferatii mei.

Am vazut intamplator pe net, un anunt. Concert / Arad / motoare care merg. Hmmmm, a inceput sa imi ploua in gura instant. Nici nu prea m-a interesat foarte mult cu cine merg. Stiam ca vreau sa merg acolo. Si ca mine au mai fost cativa.

"- Ai mai mers cu motorul?
- Nu. Si mie cam frica dar imi doresc. ( :) )
- Pai urca si ... tine-te bine.
- Da nu mergem prea tare, da?
- Nu, clar. Imi plac motoarele de viteza cand merg incet. Just urca si tine-te bine. Eu nu-mi prea doresc asa mult si nu prea am asa multe pentru care sa imi doresc sa ma intorc acasa asa ca roaga-te tu si pentru mine. Intre timp incearca sa stai lipita si sa nu te misti cand nu ar trebui"

Am iesit din oras si s-a facut intuneric. Luna nu rasarise inca iar farul meu de la accident nu mai bate chiar in directia si lungimea care ar trebui. Nu-i nimic, imi zic, stiu drumul. Simteam racoarea cum incepea sa se strecoare pe sub manecile de la costum. Era un miros de primavara in aer, un pic umed si plin de parfum de la pomi care infloresc. E primavara. Si simteam bratele ei cum ma strangeau.

Am plecat printre ultimii din trupa. Pe prima parte am mers mai incet. Sa ma obisnuiesc un pic cu intunericul si sa imblanzesc frica care o simteam cumva in mine. Aveam tresariri la orice miscare si franam aproape la fiecare umbra. Incet incet i-am pierdut pe toti din ochi si am ramas doar noi. Am mers asa pana in primul sat.

Am inceput sa ma obisnuiesc din ce in ce mai mult cu intunericul si in plus imi doream sa ii ajung si pe restul. "Dracilor ... inapoi la pistoane si bagati ca va ia mama voastra. Sa arda benzina, sa explodeze, sa geama pistoanele, sa urle gazele in toba". Si asa a inceput prima goana din noaptea aia. De la 0 la 100 in mai putin de 4 secunde atata poate. Nu stiu care ar fi cifrele oficiale pentru acceleratii de la 70 in spatele unei masini la 160-180 cand trebuia sa franez ca urma curba sau alta masina dar cred ca primele spun tot. Sa nu ne mai incurcam cu detalii. Si dupa mine ca o umbra era Copilu. Erau multe stele pe cer, lumini pe sosea dar cele mai cautate lumini care le cautam mereu erau cele doua faruri de la Yamaha care daca nu erau in oglinda mea buna ... erau singurele motive pentru care mai incetineam un pic sa ma ajunga. Nu s-a incurcat deloc, nu a ezitat si a avut destul curaj sa mearga cum eu nu stiam sa merg la inceput. Nu as stii sa va spun cum ma simteam in clipele respective. Fuck everything else.

I-am ajuns si pe ceilalti din urma am ajuns in Arad apoi si ne-am oprit sa fumam o tigara. Am aflat atunci ca facuse unul pana pe drum si cativa inca erau acolo incercand sa il ajute cumva. Am venit impreuna plecam impreuna. Desi toata lumea din trupa aia venise ca sa ii vada pe Cargo, nici unul nu a plecat pana in clipa in care motorul a fost dus la un service, lumea a fost in siguranta, urcati pe locurile libere care mai erau pe la altii si numai atunci am plecat inspre destinatia initiala. Ca sa vezi. Oameni.

Cand am ajuns la club, intrarea ne-am facut-o pe melodia pe care trebuie ca sa zic asa. Hora mare pe motoare. Evenimentul cultural la care ne-am dus, se tinea intr-un club la subsol, un fel de Darc mai mare. Plin de rockeri, motociclisti, distrusi, alcoolici, fum de tigara si de ce dracu o mai fi fost. Bag picioarele, exact ce vrea sa vada o mamica pentru copilu ei. Nu era un club din asta select, unde berea costa cat jumate din salariu pe o luna si unde probabil ar fi OK-ei de mers. Era un bar de-al nostru. Si cu toate astea, toata lumea sarea, dansa era transpirata si canta."Eeei, nu te lua de eiAstia-s prieteni meiEeei, de-o fi pletosi sau chei ". As vrea sa-i vad pe cei din cluburile de "fitze" imbratisati asa. Chiar mi-as dori. Ar insemna ca lumea s-a schimbat si eu aberez in gandirea mea bolnava.

Sa mai povestesc oare si drumul de intoarcere? Am plecat impreuna, am venit impreuna. Am venit doar noi. Trupa noastra de vitezane. Cred ca va puteti inchipui urletul nebunesc care se auzea in spatele nostru in noapte. Kilometru dupa kilometru. Lumina dupa lumina. Sat dupa sat. Mai tare. Si mai tare un pic. Si luna care ne acoperea. Si uite asa am ajuns inapoi acasa. Ne-am oprit la intrare in Timisoara si am mai fumat o tigara inainte de a o lua spre casa. Noapte buna prieteni. Noapte si tie.

Adevarul este ca a fost o noapte traita ... da vreau sa spun ... rau de tot. Aseara m-am simtit exact cum mi-am dorit in secunda in care am spus ca vreau sa trag din nou de acceleratie si sa incep din nou sa traiesc. Cere si ti se va da.

Din taste, asa ar arata un eveniment cultural. Pe scurt benzina 30 RON, intrare 20 RON, sucul 5 RON, satisfactia de a participa la un astfel de evenimente moto-cultural ... PRICELESS!

http://www.youtube.com/watch?v=qFnpmwQFGKI