unu mai ... mai altfel ... decat alti ani!

Deschid un ochi si incerc sa imi dau seama pe unde sunt. O chestie suna langa capul meu iar mie mi se parea ca inca visez. Nu intelegeam de ce domnisoara aia draguta care tocmai imbratisa cu drag si spor la mine, a inceput sa guite o melodie din asta groaznic de deranjanta. Parca nu dadea bine la ureche. Pana la urma reusesc sa-mi dau seama ca e timpul sa let go si sa ma trezesc la realitate, groaznic sentiment, si mai dau pentru ultima oara cu mana intr-o incercare disperata de a nimeri din prima snooze-ul cu scopul precis de a mai lesina inca vre-o 5 minutele in lumea mea.

Ghinion. Nu am nimerit. Evident, nu am reusit sa-l fac sa taca, tulingura de ceas nenorocit ca mi-a stricat pana acum o multitudine de bunatati de vise si in final a trebuit sa ma ridic luand ca un robot, calea stiuta deja si bine intiparita in memoriile ancestrale ale ADN-ului meu. Adica drumul spre baie unde arunc o apa in fata, spal mancatoarea, golesc vezica si parfumez aerul cu una regulamentara de dimineata. Dupa acest ritual clasic ma arunc in scaun la calculator cu cafeaua si afumatoarea in brate. Inca nu reusesc sa inteleg unde/de ce a plecat domnisoara. Ce viata nenorocita.

Trag cu sete, si beau apa la greu. E micul meu dejun regulamentar de ceva vreme incoace. Pana la urma reusesc sa adun atata energie incat sa ma ridic din scaun in directia camera unde ma imbrac in costum. Moto. E, da! Aveam eu un motiv pentru care mi-am lasat ceasul pentru ore din astea groaznice. Repede un ultim inventar sa fiu sigur ca nu am uitat ceva, vezi prelungitor, fund, cutit, storcator de mujdei ce dracu mai aveam oare de luat? Sa vezi ca mi-au dat astia 10 telefoane aseara si o sa le uit acasa ... soarta. Bine. Daca am uitat ceva, asta e. Hai sa nu intarzii, ca vine Copilu si Micutza si toti ne asteapta la iesire in oras. Si chiar nu mai am chef sa-mi faca morala ca sunt un adormit. Ce dracu? Eu? Le arat eu lor.

Iau gentiile in spate, agatz cum necum castiile si ma proptesc in lift. Ca sa fie toata treaba oablosa pana la capat, mai dau pe drum si de baba de la 5. Si se apuca asta, nene, sa-mi tine o morala despre cat despre iresponsabili suntem noi motociclistii. Curse, o roata, donatorii de organe etc. Bla, bla. Tutiguramatii de lift ca nu mai ajungi odata la parter. Am pe teava o parere pentru astfel de aberatii. Din asta de dimineata. Si astea sunt din alea zgomotoase. Tminus5 secunde si alea chinuite, da rau de tot. Ajungem in sfarsit in fata blocului, unde speram sa se termine recitalul, da ti-ai gasit? E bun, imi zic si in timp ce acordurile bine pregatite ale predicii rasunau puternic in aer eu cu un aer serios si respectos in acelasi timp imi puneam castiile in urechi. Sarumana doamna. Am plecat la curse. Parerea mea despre aberatiile ei cred inca se putea simti in aerul diminetii.

Ma rog, nu am plecat chiar imediat dar am luat coltul sa ma apuc de echipat monstru. In timp ce puneam de zor chingiile de la bagaje si le aranjam sa stea cat de cat mai echilibrat suna telefonul. Am supto, ma pocneste instant un gand. Sa vezi ca am intarziat si restul au ajuns cu totii la locul de intalnire si ma asteapta. Scot precaut cu doua degete si ma uit sa vad cine suna. Fearless leader. Ups. Senzatia de am supto clar nu a disparut. "Daaa?". "Ba, noi intarziem ca am uitat nu stiu ce pe nu stiu unde". Aleluiaaaaaaaaa, au inceput sa cante corurile din capul meu si prind instant curaj. "Bine ba, sunteti de cacao, eu deja eram pe drum dar fie hai acolo mai repede". Repede bag un telefon sa vad pe unde sunt astia doi si ma apuc din nou constiincios de fixat, tras, invelit. Una in taxi, unul mere direct acolo. Bun, termin de echipat si ca sa stiu sigur ca am terminat, intestinul da semnalul. Repede sus ca e pericol.

Pana la urma, am ajuns la punctul de intalnire pentru noi si "surpriza" inca jumatate din Timisoara. Cam frig, la dracu, si ceata. Pui mei, lasa ca no fi prima oara cand merg pe frig. Ma pun pe trotuar si aprind o tigara. Toti se agitau, erau veseli. Aoleo, am uitat sa-mi iau bautura. Mai iau 3 uituci cu mine si ne indreptam catre magazin. 12 litri de bere la mine si ceva de rontait. Weekendul e lung, la naiba. Bun, s-a rezolvat si aceasta problema. Unde dracu sunt intarziatii? Ma uit lung la coada de masini care trecea pe langa noi care nu se mai termina. Cred ca o sa fie aglomerat. Ridic din umeri si ma pun din nou pe trotuar in atitudinea bine cunoscuta de madoarenpaispe,5. Intre timp, incep vizitele pe langa Suzi, priviriile ciudate cand vad cat baga in bord. E un defect national chestia asta. Indiferent unde am fost, vin unii si altii si baga direct un ochi in vitezometru sa vada cat are in bord. "Ai sa-mi fut una, asta merge tare domnu?" Nu dears, e un simplu scuter cu care se merge la cumparat ceapa si ridichi de la piata. Nu vezi gentiile de carat legume? Nu inteleg, cred ca nu s-au prins de gluma ca se uitau tare ciudat la mine cand le raspundeam asa... Gata m-am decis. O sa-mi pun un ceas din ala gradat pana la 600 km/h. O sa fac bani pe youtube cred, cu momente din alea de camera ascunsa. Sa vezi acolo ochi.

Mai stam, ce mai stam de vorba, se strange pana la urma toata gasca, ne echipam si la drum. Aglomeratie mare domnule, pe drum. Masina langa masina. Trecem ca la parada. A doua, in ture, sa ma auda dracu dobitocii. In timp ce ne mai indepartam de oras, incep sa se resfire masinile si prindem viteza. In casca imi urla vantul si Cargo. HUAAAA! Incepea. O saptamana de planning. Carne, legume, branza, agregate, gratar, nervi, pretentii si atitudini de imi pun palma in cur. Au meritat.

Am ajuns la viteza noastra de croaziera in sfarsit si dupa ce am trecut de Timis, s-a ridicat si ceata. Soarele a inceput sa mai incalzeasca atmosfera in timp ce noi treceam din ce in ce mai repede prin cadrele din filmul acestui drum. Dupa Buzias am facut stanga spre Hitias. Drumul absolut nou si pentru mine si Copilu dar stiam ca era bun. Ne-au povestit niste prieteni care au fost pe acolo acum ceva timp. Intradevar, era bun si mai important era gol. Doar eu, Micutza, Copilu si urletul tobelor noastre pe un drum gol, bun si drept. Era atat de frumos. La un moment dat, am trecut din nou peste Timis, moment in care am incetinit pentru a putea admira frumusetea peisajului care mi-a taiat respiratia. Incercati sa va imaginati un rau, dimineata, cu aburi care ies din el, sub un cer albastru patat de vre-o 2 nori albi, inconjurat de o campie verde iar pe mal din loc in loc cativa pomi. Erau niste culori atat de vii si toata singuratatea aia facea totul sa fie atat de linistit si ireal incat ti se infioara pielea.

Frumos mi-am zis. Stai sa bag a doua. Si linistea a disparut rapid in jurul nostru. Am disparut si noi din cadrele alea linistit spre Lugoj. La un moment dat am intrat pe drumul europea, facut si resfacut, desfacut si consolidat de vre-o 10 ani il tot refac astia. Ma rog. De unde am iesit noi in drum, era aproape terminat. Erau si cateva portiuni spectacol. Parca se ruga asfaltul de noi. Copilu, baga tare, ca trebuie sa te tii nene. Zburam. Zambeam. O simteam si pe Micutza cum strangea puternic dar nu dadea nici un semn cum ca i-ar fi frica. Incepea sa se lase si ea pe curbe. Ii place. Asa mi-a spus. In oglinda il puteam vedea pe nebun cum dadea din cap. Parca dansa. E da. Singurul lucru care mai lipsa din peisaj era motorul negru. :(. Power of dreams era in garaj iar rider-ul era incatusat in conserva. Macar putea bere si fuma in liniste. Salfut.

Am ajuns in Lugoj si ne-am oprit in prima benzinarie. Fir-ar a dracu intestin ca iar ii trebuie pauza. Nu e treaba nene. Dupa ce am plecat de acolo m-am oprit direct in prima farmacie. "Pastila pentru rezolvare, va rog". Bun. Am rezolvat-o si pe asta. Iar suna telefonu. "Unde sunteti?" "Venim, venim, problema cu evacuarea!".

In drum spre iesirea din oras, doua radare. Heehhhehe. Era de asteptat. Trafic. 1 mai. Scapam si de data asta si incepem sa urcam. Senzatie. Nu stiu, nu am ideie, cum ar putea cineva sa descrie modul in care te simti cand urci, cum este sa simti fierul de sub tine cum vrea, iti cere efectiv sa ii dai voie sa se duca. Pur si simplu nu vrea sa stea in rand cu restul. E o jignire pentru el. Parca se trezeste la viata, se incoarda, trage, franeaza, se inclina pe curbe si urla in padure ca sa se auda ca trece. Trece EL. Atentie!

Pana la urma am ajuns. Lacul, padurea, casele ingramadite, curtea noastra cu masa de pingpong, plaja si soarele ascuns printre petece de nori, gasca si cei 12 litri de bere din portbagajul lu Mufa promiteau reteta unui weekend de senzatie. Care a inceput cu o ploaie.

Eeeeee, lasa. Ca nu o fi sfarsit de lume. Deschidem cu curaj prima sticla de bere si ne apucam de inspectat terenul. Descoperim ca nu suntem singuri acolo. Mai erau cativa prin zona. Pareau de gasca si s-au dovedit sa fie asa pana la sfarsit.

Ture, ca ture dar foame este. Identificam si un loc unde putem punem gratarul si ne apucam de treaba. Punem lemnele la foc in timp ce fetele se refugiaza pe ponton la plaja.

Uh. Ne clatim si noi okiu in timp ce deschidem si a doua bere. Ce naiba. Nu ne incurcam chiar acum. Intre timp, facem si focul.

Am facut gratarele si ca bonus s-a mai preparat o oala imensa de mujdei din care au mai ramas cateva urme pe fund si o cantitate imensa de miros ciudat in jurul nostru.

Putitori si cu burtiile pline, am esuat care incontro. Unii pe ponton la soare, altii la un pingpong, altii prin casa la somn. Uffff ... ce seara groaznica va urma ...

Si a urmat. A inceput lejereanu cu o plimbarica pe plaja.

Am facut chestii de oameni mari si civilizati. Am aruncat cu pietre in apa. What? Avea o tinta clara. Ce? Nu se vede?

Bine. Acum na. Astia suntem noi baietii. Fetele sunt mai serioase si stau la un sfat de taina. Siguuuuuuuuuuur ... vorbeau despre unghii probabil. :)...

Toate ca toate. Inteleg plimbare. Inteleg poze si romantisme. Dar mie sa-mi raspunda cineva unde drac s-a dus domnisoara aia azi dimineata? Nu stie nimeni. Bun. M-am enervat. Ia sa ne intoarcem la cabana si sa ne bem berile. 1,2,3... etc... nu mai e bere... unde e vodca?

Intre timp soarele a inceput sa apuna moment care a scos instant la lumina puterea artistico vizuala atat din mine cat si din Mufa. Sau micii chinezi. Cu mentiunea, din nou, ca nu suntem mici si eram oarecum indecisi cu cine votam ... :)

Torpilati si inghetati ne-am hotarat intr-un tarziu sa ne indreptam si noi catre refugiul oaselor subsemnatiilor pentru seara respectiva. Nu inainte de a ne exprima indignarea legata casa colonelului. Nu era acolo dar am inteles noi ca el e jmecherului zonei. Nu. Sa nu credeti ca intre noi si cainii aia care isi marcheaza teritoriu e vre-o asemanare. Noi inca mergeam in 2 labe. Pana la pat unde am gasit cu greu gaura. De la sacul de dormit. Ce dracu? Unii. Altii tot nu aveau chef sa doarma si spuneau bancuri. Bulangiiii ... nu aveau somn ... :))...

Si uite asa s-a incheiat un 1 mai muncitoresc alaturi de colegii de la munca si prieteni. Noapte buna dears. Fie ca visurile voastre sa semene cu cel de mai jos.