O zi dintr-un vis!

E dimineata. Afara pe geam soare straluceste usor. Abia a rasarit. Geamul e deschis si se simte mirosul de primavara. Pielea se infioara usor de la racoarea diminetii si de la curentul usor care este in camera.

Ochii sunt un pic grei si somnorosi, spatele e un pic amortit. Ma ridic in picioare si ma duc sa ma spal pe dinti. Aprind o tigara, aprind calculatorul si dau drumul la o melodie sa cante.Bun, e din asta motivanta. Incep sa intru in priza. Intre timp e gata si cafeaua. Mai aprind o tigara si incep sa trimit linii dupa linii pe mess.

" - Maestre, te-ai trezit?" "Buzz" ... "Buzz"
- Da, mufa! Esti gata?
- Acum beau cafeaua. Fac dus si am plecat. Suna-l si pe Puiu si pe Sicilianu si eu il iau pe Copilu' si venim"
- K! hai ca va astept la garaj!"

Dau drumul la apa sa se incalzeasca si ma tolanesc in scaun cu picioarele pe birou in timp ce mai trag din cand in cand un fum de tigara, ma uit pe geam. Nu imi vine sa cred ca e soare si e cald si e bine si pot sa dorm cu geamul deschis si sa nu ma acopar cu 30 de mii de paturi si haine. E bine, e frumos, ma simt bine si mai vioi si incep sa simt nerabdarea. Ii dau telefon la Copilu', care e deja imbracat si pe drum spre mine. Termin cafeaua, ma scarpin pe burta, fir-ar a dracu ca e la fel de mare ca si ieri, si ma arunc sub dus. In timp ce apa imi curge pe spate incerc sa ma ridic sa ma uit pe geamul de la baie cum e afara. URA ... soseaua e uscata! Dau repede din brate sa spal ce ar mai fi de spalat.

Incep sa intru in viteza din ce in ce mai tare. Rapid, in camera, unde mortii masii, imi sunt chilotii curati? Ciorapii? Cacat, nu mai am tricouri, trebuie sa pun la spalat deseara. La naiba, nu mai conteaza oricum. Suna deja usa. Deschid rapid, fuga inapoi in camera unde incep sa trag costumul pe mine de zor. E stramt si atingerea lui pe piele ma infioara un pic. Il simt cum incepe sa ma stranga si imi aminteste de ce e acolo. Il inchid, fixez protectiile, trag cizmele, iau casca si pe Copilu' care se asezase si el la o tigara si afaraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.

Jos, motoarele stateau cuminti si ne asteptau. Straluceau in soare, lumea intorcea capul dupa ele. Ma opresc o secunda sa ma uit asa din departare la ele si o serie de imagini scurte dar spectaculoase incep sa mi se lege in fata ochiilor. Unul a fost al meu si celalalt era al meu. Simt cum creste in mine ceva, incep sa zambesc. Am fost impreuna prin atatea, dragele de ele. M-au facut sa traiesc esenta de viata de atatea ori. Clipesc, imi revin si bag cheia in contact. In secunda in care a pornit, am simtit din nou emotia inceputului. Bucuria necontrolata, emotia de a pleca la, poate ultimul, drum, senzatia de incordare si nerabdarea, toate se contopesc si ma fac sa imi trag casca pe cap. Am senzatia ca toata lumea se uita la mine si asteapta sa ne vada cum plecam.

Usor, iesim din parcare, si incepem sa rulam. Ma uit in oglinda, Copilu' e acolo. Il simt in spate cum zambeste sub casca. Iesim de pe strada si intram pe bulevard. Traficul nu este foarte aglomerat si trag incet de acceleratie. Monstrul incepe sa maraie si asfaltul incepe sa treaca tot mai repede pe sub roti. Ajungem relativ repede la garaj unde ne intalnim cu restul trupei.

Soarele e deja sus, totul straluceste in jur. Mirosul si racoarea de dimineata au disparut si a inceput sa fie deja cald in costum. E timpul de o tigara! Ma tolanesc pe bordura in timp ce restul se echipau de zor si isi luau de prin garaj protectiile, braurile, gecile, manusiile. Fetele sunt mai tacute in timp ce se chinuie de zor sa-si potriveasca parul sub casti si par mai ingrijorate. Ma las mai pe spate, mai trag un fum si ma uit la cer. Intre timp s-au pornit si restul de motoare si zgomotul creste considerabil in zona. Ma ridic, imi trag casca si ma asez in sa. Nu mai suport, nu mai am rabdare sa se suie toti si plec incet ca sa ma opresc dupa vre-o 20 de m. Hai odataaaaaaaaaaaaaaaaaa, ce naiba dureaza asa mult? Melciiilor!

Pana la urma plecam. DAAA! Asta e momentul inceputului. Ne strecuram in trafic, cateva crosetari rapide si ajungem la iesirea din oras. Azi facem drumul nostru traditional de inceput de sezon in afara orasului.

Placuta de iesire din oras. "La revedere si drum bun"! Multumim si asteptam sa te revedem sanatosi. Si am iesit! M-am infipt in acceleratie si am coborat totii dracii la pistoane. Sunetul a ramas dintr-o data in urma. Simt cum incepe dintr-o data sa se faca racoare si vantul sa suiere in casca. Incet, ma las mai pe fata sprijinindu-ma de rezervor cu burta in timp ce acul de la viteza incepe sa urce. Ma uit in oglinda si urma mea toti veneau furtunos. Am redus incet din acceleratie si i-am lasat sa treaca pe langa mine. Fiecare avea stilul lui inconfundabil. Fiecare din ei sunt prietenii mei. Aveau acelasi stil de condus ca si cum isi traiau viata. Mufa era cu jumatatea lui mai buna in spate si mergea prudent. E stilul lui sa mearga atent si doar din cand in cand sa-si lase dorintele sa zboare. Puiu venea dupa el, se lasase in jos si accelera. Puteai vedea in el exact omul care viseaza si inca mai are posibilitatea de a visa. Si nu renunta la dreptul acesta. Copilu si Sicilianu erau mai timizi, erau la inceput si inca nu reuseau sa-si dea seama ce le place mai mult. Le poti, simti efectiv dorinta. Cum gusta din vant si din placere si din gustul acela de libertate. Erau ca la prima lor noapte de dragoste.

Zambesc. Simt incet, cum mi se limpezesc gandurile, cum faptul ca euro a crescut si raportul care trebuia trimis acum doua zile trec pe planul doi. Casca ma apasa pe fata si o musca s-a flecit deja pe viziera, imi intind picioarele ca sa se mai aseze costumul un pic mai lejer, ma las in jos si trag puternic de acceleratie. Urla, geme, incepe sa vibreze puternic, acul de la acceleratie o ia nebuneste in sus, schimb o treapta superioara. In momentele acelea incep sa nu mai fiu eu. O senzatie similara cu gustul unui vin, cu buzele unei femei frumoase, cu sentimentul de victorie si implinire ma face sa ma simt intr-o alta lume.

Fug din nou. Nimic nu ma poate atinge. Sunt doar eu si el si in jurul meu sunt doar dintre cei apropiati mie. Mie sufletul mic si parca sta sa explodeze. Curba dupa curba, linie dreapta alte si alte emotii navalesc. Relaxare dupa o depasire, nervii pe idiotul asta cu BMW care parca nu are oglinzi si s-a trezit ca e la concurs, adrenalina cand la capatul liniei drepte parca nu mai poti sa te opresti, incremenire in fata peisajului care parca dintr-o data iti fura atentia, frica cand dai de nisip sau ulei, amintiri si planuri de viitor care imi trec prin fata ochiilor cand merg linistit.

Ma simt multumit si ii multumesc celui care m-a lasat sa mai am o zi din asta. Ne oprim la Gataia. Vreau sa trec pe la tata. Ne oprim si parcam in fata. Cativa raman la o tigara iar eu ma duc langa el. Mi-am promis ca atata timp cat o sa pot, in fiecare an prima plimbare o sa o fac pe la el. A fost omul primaverii vietii mele si in fiecare primavara voi trece pe acolo. Am invatat multe de la el dar amintirea care nu voi putea niciodata sa mi-o sterg din minte este cand pe finalul vietii lui cand era bolnav si nu putea sa se mai ridice macar din pat, ne ruga sa-l scoatem din casa sa mai poata vedea odata soarele si iarba si era incredibil cum si cat de mult se bucura pentru aceste momente atat de simple. E lectia vietii mele, e spiritul in care mi-am promis ca o sa traiesc. Bucuria zilei de azi intodeauna si nu mirajul viitorului si faptul ca lucrurile simple sunt acelea care iti aduc bucurie mai mult decat orice altceva.

Dupa ceva timp, m-am ridicat, am sters lacrima din coltul ochiului, ii multumesc ca m-a ascultat si asteptat ca intodeauna. Nu stiu de ce dar intodeauna cand sunt acolo il simt langa mine. Il pot simti cum ma incurajeaza si ma sustine si stiu ca e bine si nu am de ce sa fiu trist ca nu ne putem vedea mai des.

Ne urcam din nou in sa si plecam. Plecam incet si intram din nou pe drum. Ma uit inca odata in spate si incep din nou sa gonesc. Ii ajung repede pe ceilalti care au luat-o la goana. Nu scapati voi de mine asa usor, imi rad usor in barba.

Mergem intr-un ritm de sustinut, ne distram pe drum, ne strambam unul la altul si ne facem semne de imbarbatare si victorie. Ii simt pe toti ca zambesc si sunt fericiti. Au si de ce nu ? Putini sunt cei ca noi care au curajul sa-si traiasca visurile.

In fata ni se arata muntii si au inca zapada pe creste. Incep curbele si incepem sa urcam. Senzatia e absolut incredibila. Cauciucurile incep sa muste din ce in ce mai mult din asfalt in timp ce incepem sa ne lasam din ce in ce mai mult pe curbe, vantul e din ce in ce mai rece si bate mai tare. Ajungem si trecem repede printr-un oras mai mare. Strangem randurile si mergem grupat. E aparte modul in care te simti cand toata lumea intoarce capul dupa noi. Iesim din oras si incepem din nou sa urcam. Acceleram si motoarele ne duc fara nici un efort la deal. Pe viziera imi danseaza intr-un joc de lumini razele soarelui si umbrele copaciilor. Urcam pana la un moment dat cand in fata noastra s-a deschis privelistea.

Cat e de frumos! In fundal muntii pictati cu alb, valea in care se vad satele asezate pe drum. Clar, ne oprim si aprindem repede o tigara. Incep sa simta umerii si spatele, si toti incep sa se intinda si sa dea din maini. POZEEEEEEEEEE! Motoarele oprite pe marginea drumului, noi in iarba, noi in grup, iubirile intre ele, o floare. Momente. Ne mai odihnim 5 minute si ne strangem din nou. Parca nimeni nu are stare de stat pe loc. E mai frumos totusi drumul.

Incepe din nou dansul pe curbe. Sexul cu asfaltul dupa cum zice Puiu. Mare caracter baiatul asta. Portiunea asta de drum pana in urmatorul oras mai mare e spectaculoasa. Curbe dupa curbe, asfalt bun si priveliste spectacol. Nu mergem tare. Vrem sa ne bucuram ochii. E ceva altfel fata de rapoartele zilnice si aglomeratia orasului de zi cu zi. E frumos. Prin fiecare sat prin care trecem ne fac copii cu mana si ii poti vedea cum efectiv se bucura ca ne vad.

Ajungem in urmatorul oras prin care trecem. Ne oprim la intrare intr-un PECO sa ne mai dezmortim un pic. Mai facem niste poze si mai fumam o tigara rapid. Alimentam si pornim din nou la drum. Traversam orasul si intram pe un drum european. Cam aglomerat si nu foarte bun. Incep sa simt oboseala in brate si in gat. Dupa o iarna de stat pe scaun, e delicioasa senzatia. Nu-i nimic, imi zic, mai avem putin pana la clatite. Si ma infig in acceleratie. Dansez printre masini si prin trafic. Ceilaltii vin mai greu dar ii astept. Pe drumul asta nu vreau sa fug singur.

Ajungem la clatite. Terasa era plina de oameni iesiti la o plimbare scurta de weekend in natura. Gasim in final un loc si ma imprastii pe scaun. Desfac costumul pana la brau, dau jos ghiozdanul si las casca pe unde apuc. "O apa la jumate, o cafea si o portie de clatite va rog!", mai am putere sa spun si lesin in scaun cu tigara atarnand in mana si cam fara putere sa o mai ridic. Imi simt spatele cum se relaxeaza incet de la caldura soarelui si o moleseala care mi se instaleaza in toate partiile corpului. Dupa cateva minute de relaxare, incepem sa ne revenim incet. Incep povestiile si impresiile. Moleseala si oboseala sunt inlocuite rapid de bucuria si de emotiile proaspat traite. E impresionant cum fiecare a trait in felul lui drumul. Mancam, ne bem lichidele si ne strangem de plecare. Toata terasa a intors capul dupa noi cand am plecat. Una dupa una motoarele au lasat in urma lor in umbra padurii semnatura lor fonica inconfundabila. Urletul ala nebunesc.

Am plecat si ne indreptatam spre casa. Soarele asfintea si noi mergeam cumva catre el. Am trecut din nou printr-o padure. Eram din nou la campie. Am inceput din nou sa gonim nebuneste, inspre asfintit. Am lasat la o parte prudenta si grija si ne-am infipt in nebunie. Zburam lipiti de carene cu un zambet imens sub casca depasiind absolut tot in calea noastra. Nimic nu ne putea oprii. Zborul acela putea fi frant atat de usor si eram atat de aproape de moarte si totusi toti ii zambeam in fata si niciunul din noi nu incetinea. Nu e inca momentul tau draga mea. Nu inca!

Si asa am ajuns inapoi in oras. "Bine a-ti venit!". Bine te-am gasit orasul meu drag. Ne-am oprit cateva secunde, ne-am strans mainile si am plecat fiecare pe drumul lui spre casa. Unii singurii, altii impreuna.

Am ajuns acasa si am parcat. In fata blocului m-am intalnit cu vecinul meu de palier cu care am mai schimbat cateva cuvinte. Simteam cum umerii ma apasa si casca imi atarna in mana. L-am salutat si am intrat in casa. M-am dezbracat incet, am dat drumul la apa si m-am intins pe canapea. Ce simteam era faptul ca traisem un vis. O zi de vis din viata mea. Efort supraomenesc si ajung sub dus. Ies, ma sterg, ia sa vedem ... parca era ceva de facut cand ajung acasa, dar ajung repede la concluzia ca orice ar fi, poate astepta pana maine! :)) ...