THE luna de miere ...short story ...

Acum o saptamana, aproximativ, ne-am intors din concediul pe care istoria il va cunoaste de acum inainte ca THE luna de miere. Subsemnatul si cu Sandra. Cum a fost? A fost beleeeaaaaaaaaa... incepand cu drumul de dus, la care era sa adorm pe autostrada (problema ar fi fost ca eu eram cu colacu' in brate in timp ce pe langa mine Sandra si Diana dormeau ca lemnele), continuand cu aventura zborului (primul de care isi aminteste doamna mea), continuand cu o saptamana minunata si terminand cu drumul spre casa cand in loc sa ajungem in tarisoara noastra ne-am trezit la granita cu Serbia :))) ... a fost excelent prin excelenta. Deci ... Tenerife. E un fel de Croatia, evoluata. Dar mult. Si pentru cine stie, Croatia ... e frumoasa. E genul de loc, de care ori il iubesti ... ori il urasti. Nu e ceva special din punct de vedere peisagistic, exceptand poate de aici locuri in care vulcanul (Teide) si lava au creat niste chesti spectaculoase. Este mai mult reprezentativ pentru, o fraza pe care am auzit-o intr-un film despre natura ... "Indiferent cat de neprimitor este terenul, este incredibil cum viata poate sa se extinda si sa creeze lucruri frumoase"... si chiar asa este. Toata insula este cam de dimensiunile judetului Timis, plina de lava stratificata si cu o imagine stearsa plina de cactusi ... si totusi ... In care statiunile turistice, arhitectura clasica spaniola (cam aia care se vede in filmele alea cu spanioli sau asemanatoare cu mexicani), autostrada, parcurile tematice, oceanul si animaloiacele de apa aia (aici nu exagerez cu nimic - am vazut de la pesti, pestoi, delfini si balene - si pentru cine insista am chiar si filme sa documentez) si vulcanul si soarele se impletesc cumva in ceva ... ceva pierdut in mijlocul Atlanticului ... in care am trait niste honeymomente. Tenerife.